Poezia Făurar de Ion Pillat

FĂURAR  


Pe dealurile ninse mergi astăzi la pădure,
Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure,


Și fagi cu coajă albă, la șipotul de leac,
Ca stranii colonade de templu se desfac.


Te-oprești să bei din apa curată ce dă viață.
Îți spune pădurarul : - ,,E șipot sfînt, nu-ngheață”.


Și dă să cheme basmul vechi al izvorului...
Dar nu-l asculți, ți-e gîndul - vezi tu - la fata lui.


Îți amintești bordeiul poienii, toiul verii,
Și cîinii care latră doar-doar o să te sperii,


Și fata răsărită în drum ca din pămînt,
Li ploaia de lumină a soarelui în crîng,


Și gardul viu și umbra pădurii tremurate,
Potecile, răscrucea - îți amintești de toate :


De mușchiul cald pe rîpa de unde-n codru vezi
Colinele albastre cu vii și cu livezi,


De guruitul dulce-al porumbului sălbatic,
De fata mai sfioasă ca un porumb sălbatic,


De serile sub fagii prieteni cînd o stea
Se anina de frunze ca fata să mai stea...


Îți amintești de toate, vezi toate : ochiul, geana...
- ,,Moș Pavel, ce-ți mai face, de-acuma un an, Ileana ? !”


- ,,Boierule, am dat-o după un cîrciumar
De prin Lerești : e omul chiabur”... Auzi doar rar


Cum sună și răsună, departe, în pădure,
Auitor, a moarte - departe - o secure.

Poezia Făurar de Ion Pillat

FĂURAR  


Pe dealurile ninse mergi astăzi la pădure,
Cobori spre Valea Mare sub cerurile sure,


Și fagi cu coajă albă, la șipotul de leac,
Ca stranii colonade de templu se desfac.


Te-oprești să bei din apa curată ce dă viață.
Îți spune pădurarul : - ,,E șipot sfînt, nu-ngheață”.


Și dă să cheme basmul vechi al izvorului...
Dar nu-l asculți, ți-e gîndul - vezi tu - la fata lui.


Îți amintești bordeiul poienii, toiul verii,
Și cîinii care latră doar-doar o să te sperii,


Și fata răsărită în drum ca din pămînt,
Li ploaia de lumină a soarelui în crîng,


Și gardul viu și umbra pădurii tremurate,
Potecile, răscrucea - îți amintești de toate :


De mușchiul cald pe rîpa de unde-n codru vezi
Colinele albastre cu vii și cu livezi,


De guruitul dulce-al porumbului sălbatic,
De fata mai sfioasă ca un porumb sălbatic,


De serile sub fagii prieteni cînd o stea
Se anina de frunze ca fata să mai stea...


Îți amintești de toate, vezi toate : ochiul, geana...
- ,,Moș Pavel, ce-ți mai face, de-acuma un an, Ileana ? !”


- ,,Boierule, am dat-o după un cîrciumar
De prin Lerești : e omul chiabur”... Auzi doar rar


Cum sună și răsună, departe, în pădure,
Auitor, a moarte - departe - o secure.

Poezia Ghenar de Ion Pillat

GHENAR



,,Perdelele-s lăsate și lămpile aprinse” -
Frumosul vers anume îl chemi acum în minte,


Vreun critic te-nvețe, discipol să te facă -
Estetului, din milă, închină-i o bărdacă.


Gîndește-te la omul acela din Mircești,
Senin la gura sobei ca tine - îl iubești.


Dar lasă desmorțită din somn de focul tău,
Să zbîrnîie o muscă lovindu-se mereu


De limpezimea-nchisă a geamului, pe care
Nu toți să o priceapă - vezi bine - sînt în stare.


Ghenar veni cu vînăt amurg și roșii zori...
Și mă gîndesc că dacă ai fi și vînător


Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este,
Sub chiciura din sălcii, poiana din poveste.


Și i-ai găsi sub tufe pitiți, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari,


În liniștea deplină a iernii se aude
Împușcătura tare cu lungi ecouri surde.


Măcieșul cel mai negru te miri de-a înflorit ?
Nu - și-a lăsat doar viața un iepuraș rănit.


Privește-l : pe cearceaful zăpezii se sfîrsește
Ca un copil cuminte ce-n patul lui bolește.


De-aceea, știu, tu pușca în mînă nu vei lua -
Vei reciți poeții iubiți la vatra ta,


Și-n serile de iarnă tihnit vei aștepta,
Din must - vin clar, din suflet - vers limpede să dea.

Poezia Ghenar de Ion Pillat

GHENAR



,,Perdelele-s lăsate și lămpile aprinse” -
Frumosul vers anume îl chemi acum în minte,


Vreun critic te-nvețe, discipol să te facă -
Estetului, din milă, închină-i o bărdacă.


Gîndește-te la omul acela din Mircești,
Senin la gura sobei ca tine - îl iubești.


Dar lasă desmorțită din somn de focul tău,
Să zbîrnîie o muscă lovindu-se mereu


De limpezimea-nchisă a geamului, pe care
Nu toți să o priceapă - vezi bine - sînt în stare.


Ghenar veni cu vînăt amurg și roșii zori...
Și mă gîndesc că dacă ai fi și vînător


Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este,
Sub chiciura din sălcii, poiana din poveste.


Și i-ai găsi sub tufe pitiți, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari,


În liniștea deplină a iernii se aude
Împușcătura tare cu lungi ecouri surde.


Măcieșul cel mai negru te miri de-a înflorit ?
Nu - și-a lăsat doar viața un iepuraș rănit.


Privește-l : pe cearceaful zăpezii se sfîrsește
Ca un copil cuminte ce-n patul lui bolește.


De-aceea, știu, tu pușca în mînă nu vei lua -
Vei reciți poeții iubiți la vatra ta,


Și-n serile de iarnă tihnit vei aștepta,
Din must - vin clar, din suflet - vers limpede să dea.