Poezia Ghenar de Ion Pillat

GHENAR



,,Perdelele-s lăsate și lămpile aprinse” -
Frumosul vers anume îl chemi acum în minte,


Vreun critic te-nvețe, discipol să te facă -
Estetului, din milă, închină-i o bărdacă.


Gîndește-te la omul acela din Mircești,
Senin la gura sobei ca tine - îl iubești.


Dar lasă desmorțită din somn de focul tău,
Să zbîrnîie o muscă lovindu-se mereu


De limpezimea-nchisă a geamului, pe care
Nu toți să o priceapă - vezi bine - sînt în stare.


Ghenar veni cu vînăt amurg și roșii zori...
Și mă gîndesc că dacă ai fi și vînător


Te-ai duce după iepuri în lunca ta ce este,
Sub chiciura din sălcii, poiana din poveste.


Și i-ai găsi sub tufe pitiți, ca bulgări mari
De-omăt, ciulind urechea deodată la ogari,


În liniștea deplină a iernii se aude
Împușcătura tare cu lungi ecouri surde.


Măcieșul cel mai negru te miri de-a înflorit ?
Nu - și-a lăsat doar viața un iepuraș rănit.


Privește-l : pe cearceaful zăpezii se sfîrsește
Ca un copil cuminte ce-n patul lui bolește.


De-aceea, știu, tu pușca în mînă nu vei lua -
Vei reciți poeții iubiți la vatra ta,


Și-n serile de iarnă tihnit vei aștepta,
Din must - vin clar, din suflet - vers limpede să dea.