Poezia Înger Rămas de Ion Pillat

ÎNGER RĂMAS



Dăduse iarna-n primăvară iar
Și sub un piersic scuturat de floare
Lăsase nea de scoici ca un brumar
Și mic un înger înghețat la soare.



Părea o rîndunică de cleștar
Uitată jos de toamna migratoare -
Cu aripile-n cruce, tainic dar
Căzut din cer și care-n suflet doare.



Avea doi ochi ca boabe de mărgean,
Pe cap purta un cerc de albă lună
Ca o icoană dintr-un schit muntean.



Fetița cea mai mică l-a văzut,
Plîngînd fugi în casă să le spună
Și toți au rîs și nimeni n-a crezut.

Poezia Toamnă de Ion Pillat

TOAMNĂ


Tîrziul luminiș de foi gălbuie
Îmbracă ulmii în odăjdii vechi.
Tăcerile din codru ies perechi,
Trezind prin siliști pașii mei ce suie



În anotimp... Și-nalta mînăstire
Cu tîmpla aurită de lumini,
Adună la icoane fagi senini
Sub ceruri ruginii de patrafire.



În strana mea de umbră m-am oprit
Și liniști cu evlavii mă-mpresoară,
Singurătăți din veacul împietrit -



Și am zărit, sfioasă și ușoară
Venind în sihlă la izor ferit
Să se cuminece, o căprioară.

Poezia Prevestire de Ion Pillat

PREVESTIRE



M-aplec pe tine ca pe arătură
Plugarul însetat de verde grîu -
Va crește spicul galben pîn' la brîu.
Cînd totul m-amăgește și mă fură ?




Ce n-am putut eu spune, prins în frîu
De zile grele, oare altă gură,
Destăinuind un suflet de răsură.
Va limpezi-o-n glas curat de rîu ?




Mi-ești, fiule, un clopot sfînt în care
Aștept să sune ceasul meu deplin
Cînd voi porni spre umbră și uitare.




Cum stă legat de cer un peregrin,
M-așez și eu cu sufletul în zare,
Chemîndu-ți limba grea ca un destin.

Poezia Narcis de Ion Pillat

NARCIS



Îți pleci pe liniști de iaz
Prin umbre profunde
Nostalgica sete și azi,
Amurg de-o pătrunde.



Te chemi. luminos ca-n pervaz
În taină răspunde
Misterios obraz
Ascuns pe sub unde.




Cu mîna încerci să-l atingi
Din vis cum răsare,
Dar chipul pe ape îl stingi.




Grumazul și fața îți pier
Și raze, și sete, și cer,
Cu o tremurare...