Poezia Endimion de Ion Pillat





ENDIMION



Plîngi, nimfă ziua atinsă în izvoare...
Pier oile luminii pe prundiș.
Păstorul gol ți-ascunde sub frunziș,
În somn destins, un trup rotit de soare.



Dar peste liniști pururi călătoare
Chemînd talazuri noi la luminiș,
Imensul dor al lunii, drum pieziș
Întinde scînteind ca o ninsoare.



Pătrunde-n guri de peșteri gol de munte
Aprinde ape-n tăinuite chei
Și prin păduri adînci durează punte.



Cu ochi de rază crengile desface
Și lacrimile prind în arzător polei
Tot visul celui adormit în pace.




Poezia Endimion de Ion Pillat





ENDIMION



Plîngi, nimfă ziua atinsă în izvoare...
Pier oile luminii pe prundiș.
Păstorul gol ți-ascunde sub frunziș,
În somn destins, un trup rotit de soare.



Dar peste liniști pururi călătoare
Chemînd talazuri noi la luminiș,
Imensul dor al lunii, drum pieziș
Întinde scînteind ca o ninsoare.



Pătrunde-n guri de peșteri gol de munte
Aprinde ape-n tăinuite chei
Și prin păduri adînci durează punte.



Cu ochi de rază crengile desface
Și lacrimile prind în arzător polei
Tot visul celui adormit în pace.




Poezia Hellas de Ion Pillat





HELLAS



Măslini străvechi, munți numai stînci, și colo
Culcată : marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vînt sînt lira lui Apollo.



Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crîngului sfințit,
Bucolica talangă-n asfințit
Și mieii pășunînd prin asfodele.



Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Și vîntul viu în marmură încins ?



Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.





Poezia Hellas de Ion Pillat





HELLAS



Măslini străvechi, munți numai stînci, și colo
Culcată : marea ca un cer mai clar.
Orice atingi e rugă ori e dar,
Și pini în vînt sînt lira lui Apollo.



Sau, de preferi, coloanele acele
Dormind la umbra crîngului sfințit,
Bucolica talangă-n asfințit
Și mieii pășunînd prin asfodele.



Vrei sarcofagul alb în foc de maci
Sau stela-n drum a dansatoarei moarte
Și vîntul viu în marmură încins ?



Dar mie dă-mi, deplin să mă împaci,
În rama ei de-argint fluid, departe,
O insulă de-azur pe valul stins.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții