Poezia Septemvrie de Ion Pillat

SEPTEMVRIE ( 1 )



În zare cine-ncrie al berzelor triunghi ?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi ?


Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
Cînd una ne sosește și cealaltă revine.


Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.


Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
Cînd stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.



SEPTEMVRIE ( 2 )


O foaie se desprinde din crîng și calendar :
De-aun an o așteptase septemvrie ca dar.



Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.



Colorile învie pe ,oartea frunzăturii,
Dînd farmecu-nfloririi declinului naturii.


Și tremurînd în vîntul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.



SEPTEMVRIE ( 3 )


Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.


Am întîlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vînător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.


Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.


Azi n-a lăsat postașul ziarele din tîrg ;
Dar mere poleite ca-n basme în pîrg.


Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă ;
Au început de-o vreme și zilele să scadă.


La lampă, și cînd ziua cu totul s-o urmări,
Voi reciti Pasteluri de V Alecsandri.

Poezia Septemvrie de Ion Pillat

SEPTEMVRIE ( 1 )



În zare cine-ncrie al berzelor triunghi ?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi ?


Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
Cînd una ne sosește și cealaltă revine.


Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.


Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
Cînd stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.



SEPTEMVRIE ( 2 )


O foaie se desprinde din crîng și calendar :
De-aun an o așteptase septemvrie ca dar.



Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.



Colorile învie pe ,oartea frunzăturii,
Dînd farmecu-nfloririi declinului naturii.


Și tremurînd în vîntul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.



SEPTEMVRIE ( 3 )


Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.


Am întîlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vînător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.


Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.


Azi n-a lăsat postașul ziarele din tîrg ;
Dar mere poleite ca-n basme în pîrg.


Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă ;
Au început de-o vreme și zilele să scadă.


La lampă, și cînd ziua cu totul s-o urmări,
Voi reciti Pasteluri de V Alecsandri.

Poezia Copil De-Odinioară de Ion Pillat

COPIL DE-ODINIOARĂ




Prin iarnă din cămara zăvorită
Se furișează cald miros de mere,
Readucînd în vremea viscolită
Iar toamna cu trecută mîngîiere,
Cînd sufletul împovărat venise,
Cu tîrna lui de poame și de vise,
În casa amintirilor închise.




Și-i inimi amorțite de-a lor strajă,
Străbat adînc, îmbălsămînd gîndirea,
Cu seva lor fierbînd din nou sub coajă,
Copilărescul dor și amăgirea...
Și-n inimi, viu, ca și întîia oară,
Te scoli din somn, tu, cel-de-odinioară,
Din somnul tău, copil de-odinioară.

Poezia Copil De-Odinioară de Ion Pillat

COPIL DE-ODINIOARĂ




Prin iarnă din cămara zăvorită
Se furișează cald miros de mere,
Readucînd în vremea viscolită
Iar toamna cu trecută mîngîiere,
Cînd sufletul împovărat venise,
Cu tîrna lui de poame și de vise,
În casa amintirilor închise.




Și-i inimi amorțite de-a lor strajă,
Străbat adînc, îmbălsămînd gîndirea,
Cu seva lor fierbînd din nou sub coajă,
Copilărescul dor și amăgirea...
Și-n inimi, viu, ca și întîia oară,
Te scoli din somn, tu, cel-de-odinioară,
Din somnul tău, copil de-odinioară.