Poezia Toamnă de Ion Pillat





TOAMNĂ



Au vuit prelung ca vîntul păsările migratoare
Peste casa părintească unde ieri m-am regăsit
Singur cu lumina, care galbenă venea din soare,
În odaia de-altădată să-mi ureze bun sosit.




Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodină ce porți cheia
Ruginită, ca o frunză, a trecutului meu mort.
Toamnă, iată-ne alături, noi cu visul, pe aleia
Nucilor ce ancorează pentru-n al tău port.




Precum seara, pe cîmpie cînd fășii se prinde ceața,
Tot auzi sunînd vecernii și nu știi de unde vin,
Sub frunzarele rărite amintirea cheamă viața,
Dar trecutul îi răspunde ca un clopot în declin.




Zile albe, zile negre... ce străine, ce departe,
Buclele în care dorul meu de cer l-am îngropat...
Toamnă, lasă-mă să mîngîi părul tău de frunze moarte,
Părul tău de aur roșu și de soare întrupat.




Poezia Toamnă de Ion Pillat





TOAMNĂ



Au vuit prelung ca vîntul păsările migratoare
Peste casa părintească unde ieri m-am regăsit
Singur cu lumina, care galbenă venea din soare,
În odaia de-altădată să-mi ureze bun sosit.




Toamnă, iată-ne-mpreună, gospodină ce porți cheia
Ruginită, ca o frunză, a trecutului meu mort.
Toamnă, iată-ne alături, noi cu visul, pe aleia
Nucilor ce ancorează pentru-n al tău port.




Precum seara, pe cîmpie cînd fășii se prinde ceața,
Tot auzi sunînd vecernii și nu știi de unde vin,
Sub frunzarele rărite amintirea cheamă viața,
Dar trecutul îi răspunde ca un clopot în declin.




Zile albe, zile negre... ce străine, ce departe,
Buclele în care dorul meu de cer l-am îngropat...
Toamnă, lasă-mă să mîngîi părul tău de frunze moarte,
Părul tău de aur roșu și de soare întrupat.




Poezia Septemvrie de Ion Pillat





SEPTEMVRIE ( 1 )



În zare cine-ncrie al berzelor triunghi ?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi ?


Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
Cînd una ne sosește și cealaltă revine.


Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.


Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
Cînd stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.



SEPTEMVRIE ( 2 )


O foaie se desprinde din crîng și calendar :
De-aun an o așteptase septemvrie ca dar.



Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.



Colorile învie pe ,oartea frunzăturii,
Dînd farmecu-nfloririi declinului naturii.


Și tremurînd în vîntul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.



SEPTEMVRIE ( 3 )


Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.


Am întîlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vînător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.


Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.


Azi n-a lăsat postașul ziarele din tîrg ;
Dar mere poleite ca-n basme în pîrg.


Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă ;
Au început de-o vreme și zilele să scadă.


La lampă, și cînd ziua cu totul s-o urmări,
Voi reciti Pasteluri de V Alecsandri.





Poezia Septemvrie de Ion Pillat





SEPTEMVRIE ( 1 )



În zare cine-ncrie al berzelor triunghi ?
În inimi cine-nfinge trecutul cu un junghi ?


Vezi Toamna și-Amintirea - surorile divine -
Cînd una ne sosește și cealaltă revine.


Zadarnic cred că vremea cu anii a crescut.
În fiecare toamnă reintru în trecut.


Copilăria-mi toată dă buzna la uluci,
Cînd stă la poartă coșul cu struguri și cu nuci.



SEPTEMVRIE ( 2 )


O foaie se desprinde din crîng și calendar :
De-aun an o așteptase septemvrie ca dar.



Tot ce legat fusese, de-acuma o să zboare.
Lumina e mai caldă, deși e mai răcoare.



Colorile învie pe ,oartea frunzăturii,
Dînd farmecu-nfloririi declinului naturii.


Și tremurînd în vîntul ce-o smulge și-o ridică,
O pasăre de aur e frunza cea mai mică.



SEPTEMVRIE ( 3 )


Din bulgării vin care cu vinete și verze.
Se-afundă-n zări, departe, un unghi obtuz de berze.


Am întîlnit o fată cu tufănele-n brațe.
Un vînător la iazuri a tras cu pușca-n rațe.


Aud prin porumbiște chelălăind ogarul.
Lovește rar și ritmic butoiul gol, dogarul.


Azi n-a lăsat postașul ziarele din tîrg ;
Dar mere poleite ca-n basme în pîrg.


Pesemne-n coșul nopții vrea soarele să cadă ;
Au început de-o vreme și zilele să scadă.


La lampă, și cînd ziua cu totul s-o urmări,
Voi reciti Pasteluri de V Alecsandri.





Postare

  ANPC Termeni și Condiții