Poezia Povestea Maicii Domnului de Ion Pillat

POVESTEA MAICII DOMNULUI



RUGĂ CA SĂ ÎNCEP



Vreau, Maică Preacurată,
Povestea ta să fie
În grai cinstit lucrată,
Ca lîna dintr-o iie.



Și ca să-ți țes chilimul
Mă ține tu de mîni.
Mă-nvețe heruvimul
Colinda din bătrîni.



Fă-mi graiul bun ca oul
Încondeiat de Paște,
Blagoslovit ca boul
Cînd Domnul meu se naște.



Strălucitor cuvîntul
Mi-l fă cum e la noi
Lumina pe pămîntul
Cu plopi și dealuri moi.



Înalță-mi vorba bine :
Troiță la răscruce -
Drumețul să se-nchine
De vine ori se duce ;




O limpezește-n rîul
Ce rîde sub arini,
O-ncinge strîns cu brîul
Durerii de creștin.




Dă-mi, mie, păcătosul,
Un suflet de beteală,
Să-ți dea și el prinosul
Lui sfînt zugrăveală -




Să fiu ca iconarul,
De nimeni cunoscut.
Nu-mi trebuie slavă. Harul
Ți-l cer : Am început.

Poezia Povestea Maicii Domnului de Ion Pillat

POVESTEA MAICII DOMNULUI



RUGĂ CA SĂ ÎNCEP



Vreau, Maică Preacurată,
Povestea ta să fie
În grai cinstit lucrată,
Ca lîna dintr-o iie.



Și ca să-ți țes chilimul
Mă ține tu de mîni.
Mă-nvețe heruvimul
Colinda din bătrîni.



Fă-mi graiul bun ca oul
Încondeiat de Paște,
Blagoslovit ca boul
Cînd Domnul meu se naște.



Strălucitor cuvîntul
Mi-l fă cum e la noi
Lumina pe pămîntul
Cu plopi și dealuri moi.



Înalță-mi vorba bine :
Troiță la răscruce -
Drumețul să se-nchine
De vine ori se duce ;




O limpezește-n rîul
Ce rîde sub arini,
O-ncinge strîns cu brîul
Durerii de creștin.




Dă-mi, mie, păcătosul,
Un suflet de beteală,
Să-ți dea și el prinosul
Lui sfînt zugrăveală -




Să fiu ca iconarul,
De nimeni cunoscut.
Nu-mi trebuie slavă. Harul
Ți-l cer : Am început.

Poezia Biserica de Altădată de Ion Pillat

BISERICA DE ALTĂDATĂ



Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale
Cu zarzări din curtea veche și năpădită de urzici,
Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,
Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici...




Cu chipul șters în zugrăveală : Matei și Marcu, Ion și Luca,
Evangheliștii de pe vremuri, tuspatru, predică-n pustiu -
Amurgul doar și toamna, singuri, dau să pătrundă prin uluca
Grădinii Domnului, pe care azi credincioșii n-o mai știu...




Biserică de altădată, din nou primește să-ți calc pragul
Ca-n noaptea primăverii mele cu zarzării-nfloriți pe cer.
În somnul veșnic bunu-ți preot de mult și-a lepădat toiagul
Și întru Domnului, odihnește bătrînul său paracliser.



Stau singur în amurg de toamnă azi, singur eu cu patimi multe-
Și nimeni nu mai toacă seară suflet și prin mahala,
Nu-i nimeni să se roage-n tindă, și taina nimeni s-o asculte
Și la icoane să aprindă sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea.

Poezia Biserica de Altădată de Ion Pillat

BISERICA DE ALTĂDATĂ



Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale
Cu zarzări din curtea veche și năpădită de urzici,
Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,
Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici...




Cu chipul șters în zugrăveală : Matei și Marcu, Ion și Luca,
Evangheliștii de pe vremuri, tuspatru, predică-n pustiu -
Amurgul doar și toamna, singuri, dau să pătrundă prin uluca
Grădinii Domnului, pe care azi credincioșii n-o mai știu...




Biserică de altădată, din nou primește să-ți calc pragul
Ca-n noaptea primăverii mele cu zarzării-nfloriți pe cer.
În somnul veșnic bunu-ți preot de mult și-a lepădat toiagul
Și întru Domnului, odihnește bătrînul său paracliser.



Stau singur în amurg de toamnă azi, singur eu cu patimi multe-
Și nimeni nu mai toacă seară suflet și prin mahala,
Nu-i nimeni să se roage-n tindă, și taina nimeni s-o asculte
Și la icoane să aprindă sfînt lîngă sfînt, stea lîngă stea.