Poezia Don Quijote Și Sancho Panza de Marin Soresc

DON QUIJOTE ȘI SANCHO PANZA



E Sancho Panza, nobil scutier,
Preabunul și-ncercatul meu cuier.
El dimineața-ntinde-o mînă,
Din somn mă scoate ca din lînă.



Atent m-ajută să mă-mbrac
Întîi c-o platoșă de-oțel, apoi cu una de bumbac :
Să par pe dinafară slab și moale,
Și să induc morile în eroare.



Mă sui apoi pe ziuă ca pe o Rosinantă.
De iureșul meu drumul se face pantă.
Și ca pe-o lance cu-ascuțiș fierbinte
Azvîrl cu mine înainte.



Odată m-am înfipt cu capu-n soare
Și, agățîndu-mi gravitația de picioare,
Pămîntul m-a întors din nou la sine ;
Chiar cînd greșesc
Pămîntul nu se leapădă de mine.



- Vezi, Sancho Panza, nobil scutier,
Tu n-ai luptat și-ai devenit cuier,
Dar inima din mine n-o să moară
Cît mai există-o Moară !

Poezia Don Quijote Și Sancho Panza de Marin Soresc

DON QUIJOTE ȘI SANCHO PANZA



E Sancho Panza, nobil scutier,
Preabunul și-ncercatul meu cuier.
El dimineața-ntinde-o mînă,
Din somn mă scoate ca din lînă.



Atent m-ajută să mă-mbrac
Întîi c-o platoșă de-oțel, apoi cu una de bumbac :
Să par pe dinafară slab și moale,
Și să induc morile în eroare.



Mă sui apoi pe ziuă ca pe o Rosinantă.
De iureșul meu drumul se face pantă.
Și ca pe-o lance cu-ascuțiș fierbinte
Azvîrl cu mine înainte.



Odată m-am înfipt cu capu-n soare
Și, agățîndu-mi gravitația de picioare,
Pămîntul m-a întors din nou la sine ;
Chiar cînd greșesc
Pămîntul nu se leapădă de mine.



- Vezi, Sancho Panza, nobil scutier,
Tu n-ai luptat și-ai devenit cuier,
Dar inima din mine n-o să moară
Cît mai există-o Moară !

Poezia Fluierul de Marin Sorescu

FLUIERUL



Un flier țipă deodată
În spatele unui trecător
Al cărui trup se umple de rumeguș
Ca un copac, cînd simte
În marginea pădurii
Gaterul.



Totuși să nu-ntorc capul - își spune omul -
Poate e pentru altcineva.
În orice caz, să mai am un răgaz
De cîțiva pași.



Fluierul s-aude strident
În spatele tuturor trecătorilor
Care se fac vineți, galbeni, verzi, roșii
Și merg înainte țepeni,
Fără a întoarce capul.
Poate e pentru altcineva -
Gîndește fiecare -
Ce-am făcut eu decît
Un război, două războaie ?
Mîine am nuntă,
Poimîine-mi naște soția,
Răspoimîine-mi îngrop părinții
Am atîtea treburi pe cap,
Nu poate fi pentru mine.



Un copil
Și-a cumpărat un fluier,
Și-a ieșit să-l încerce
Pe bulevard,
Fluierînd ștrengărește la urechea oamenilor.

Poezia Fluierul de Marin Sorescu

FLUIERUL



Un flier țipă deodată
În spatele unui trecător
Al cărui trup se umple de rumeguș
Ca un copac, cînd simte
În marginea pădurii
Gaterul.



Totuși să nu-ntorc capul - își spune omul -
Poate e pentru altcineva.
În orice caz, să mai am un răgaz
De cîțiva pași.



Fluierul s-aude strident
În spatele tuturor trecătorilor
Care se fac vineți, galbeni, verzi, roșii
Și merg înainte țepeni,
Fără a întoarce capul.
Poate e pentru altcineva -
Gîndește fiecare -
Ce-am făcut eu decît
Un război, două războaie ?
Mîine am nuntă,
Poimîine-mi naște soția,
Răspoimîine-mi îngrop părinții
Am atîtea treburi pe cap,
Nu poate fi pentru mine.



Un copil
Și-a cumpărat un fluier,
Și-a ieșit să-l încerce
Pe bulevard,
Fluierînd ștrengărește la urechea oamenilor.