Poezia Start de Marin Sorescu

START

S-au dat atîtea starturi greșite,
Pistolul fie că n-a pocnit cum trebuie,
Fie că nu s-a auzit
Și jucătorii, de nervi, tot întorcîndu-se la locuri,
S-au luat la bătaie,
Și-ai mînjit trupul cu zgură,
Și-au rupt picioarele,
Au scos ochii spectatorilor cu nisip.


Pista și tot stadionul
S-a roșit de multe ori de sînge,
S-au dat atîtea starturi greșite.


Într-o zi unul
Care dădea startul
De spaima dezastrului ce trebuia să urmeze
În loc să împuște în aer
S-a împușcat în cap.


Ca prin minune toți alergătorii
Au cîștigat întrecerea,
Abia dacă s-a observat
Moartea împușcatului.


De atunci, a devenit o trediție :
Cel care dă startul
Își ochește tîmpla.


Pistolul care a adus atîtea medalii de aur
A ajuns acum în mîna mea.


Alergătorii iată au și culcat
Genunchiul stîng pe linia cretei de plecare.


Ochii le-au luat-o înainte spre țintă,
Le freamătă nările de așteptare
Ca la caii pur sînge.


Nu așteaptă decît o pocnitură.
Pistolul e în mîna mea.

Poezia Start de Marin Sorescu

START

S-au dat atîtea starturi greșite,
Pistolul fie că n-a pocnit cum trebuie,
Fie că nu s-a auzit
Și jucătorii, de nervi, tot întorcîndu-se la locuri,
S-au luat la bătaie,
Și-ai mînjit trupul cu zgură,
Și-au rupt picioarele,
Au scos ochii spectatorilor cu nisip.


Pista și tot stadionul
S-a roșit de multe ori de sînge,
S-au dat atîtea starturi greșite.


Într-o zi unul
Care dădea startul
De spaima dezastrului ce trebuia să urmeze
În loc să împuște în aer
S-a împușcat în cap.


Ca prin minune toți alergătorii
Au cîștigat întrecerea,
Abia dacă s-a observat
Moartea împușcatului.


De atunci, a devenit o trediție :
Cel care dă startul
Își ochește tîmpla.


Pistolul care a adus atîtea medalii de aur
A ajuns acum în mîna mea.


Alergătorii iată au și culcat
Genunchiul stîng pe linia cretei de plecare.


Ochii le-au luat-o înainte spre țintă,
Le freamătă nările de așteptare
Ca la caii pur sînge.


Nu așteaptă decît o pocnitură.
Pistolul e în mîna mea.

Poezia Un Pai de Marin Sorescu

UN PAI

Un pai și-a petrecut toată tinerețea
Într-o saltea
Și credea despre lume
Că n-are decît o singură dimensiune :
Greutatea.


Îl apăsa zilnic
Cu o forță egală cu disperarea,
De unde să știți cum vine asta
Voi care nu v-ați petrecut toată tinerețea
Într-o saltea ?!


Acum umblă bezmetic,
Nopțile sînt la fel de ușoare
Ca și zilele,
Nu se așază pe el nici măcar praful
Să se odihnească două ore după-masă.


Parcă nici n-ar mai fi pai,
Ci de-a dreptul fulg,
Un fulg dintr-o aripă de înger
Cu care-a fost vecin în saltea -
Așa se simte de ușor.


Intuiește el uneori
Că și văzduhul, la urma urmei, e tot o saltea
Mai albastră,
Pe care sforăie stăpînul.

Poezia Un Pai de Marin Sorescu

UN PAI

Un pai și-a petrecut toată tinerețea
Într-o saltea
Și credea despre lume
Că n-are decît o singură dimensiune :
Greutatea.


Îl apăsa zilnic
Cu o forță egală cu disperarea,
De unde să știți cum vine asta
Voi care nu v-ați petrecut toată tinerețea
Într-o saltea ?!


Acum umblă bezmetic,
Nopțile sînt la fel de ușoare
Ca și zilele,
Nu se așază pe el nici măcar praful
Să se odihnească două ore după-masă.


Parcă nici n-ar mai fi pai,
Ci de-a dreptul fulg,
Un fulg dintr-o aripă de înger
Cu care-a fost vecin în saltea -
Așa se simte de ușor.


Intuiește el uneori
Că și văzduhul, la urma urmei, e tot o saltea
Mai albastră,
Pe care sforăie stăpînul.