Poezia La Mînăstire de Lucian Blaga

LA MÎNĂSTIRE



De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.


La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.


,,Pentru cine ?”


Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.



Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru turma de oițe.”


Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru - gîndul meu.”


Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.

Poezia La Mînăstire de Lucian Blaga

LA MÎNĂSTIRE



De trei zile luna crește ca un fagure
de miere într-un stup.


La mînăstire vine-o babă. Zice :
,,Stareț purtător de bolți cerești,
să faci o rugăciune
de ieșirea suflețelullui din trup”.


,,Pentru cine ?”


Luna - s-a coborît pe-o biblie
și de pe file
privește înapoi la chipul ei spre cer.



Cu miros de ger în lînă vine un bătrîn.
Îi sunt obraji zdrențuiți
întocmai ca un prapur vechi :
,,Părinte bun, ți-aduc o pîine și un strop
de vin, ca să se roage la altar blîndețea ta”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru turma de oițe.”


Într-un tîrziu o fată. Stele care cad
sau poate-un vînt de toamna-ar ști să spună
c-a fost frumoasă fata mai demult.
Zice :
,,Să ții o liturghie, stareț sfînt”.


,,Pentru cine ?”


,,Pentru - gîndul meu.”


Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.

Poezia Din Copilăria Mea de Lucian Blaga

DIN COPILĂRIA MEA


( Pentru mica mea nepoțică Gigi
căreia nu-i plac decît versurile
cu rimă. )


Pășteam cu alții gîștele-n ariniști.
Cu gîngurit de aur îmi venea cîte-un boboc
și îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfîrcul urechii,
și plopii tremurau, străvechii.


Cînd toropim priveam prin gene
cum boii se mișcau prin flori de sînziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vîrful coarnelor ca melcii,
și boii - boii-și rumegau căldura pe sub sălcii.


Cînd mă trînteam în pajiște pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.


Și-mi mai aduc aminte :
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriță de paseri
se sprijinea
în par ca vînturi s-o alinte.
Ciorchine de turbări aveai cercei,
o vrabie-și făcuse cuib în pălăria ei.
Rîdeau copiii toți de ea,
dar mie mi-era milă
și-o iubeam.


Eram mic
și singur socoteam : ea mi-e aproapele
și o iubeam.
Și mă credeam un mucenic.

Poezia Din Copilăria Mea de Lucian Blaga

DIN COPILĂRIA MEA


( Pentru mica mea nepoțică Gigi
căreia nu-i plac decît versurile
cu rimă. )


Pășteam cu alții gîștele-n ariniști.
Cu gîngurit de aur îmi venea cîte-un boboc
și îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfîrcul urechii,
și plopii tremurau, străvechii.


Cînd toropim priveam prin gene
cum boii se mișcau prin flori de sînziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vîrful coarnelor ca melcii,
și boii - boii-și rumegau căldura pe sub sălcii.


Cînd mă trînteam în pajiște pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin
răzimat pe coate.


Și-mi mai aduc aminte :
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriță de paseri
se sprijinea
în par ca vînturi s-o alinte.
Ciorchine de turbări aveai cercei,
o vrabie-și făcuse cuib în pălăria ei.
Rîdeau copiii toți de ea,
dar mie mi-era milă
și-o iubeam.


Eram mic
și singur socoteam : ea mi-e aproapele
și o iubeam.
Și mă credeam un mucenic.