Denumirile Organelor Genitale

DENUMIRILE ORGANELOR GENITALE



Este necesar să se dea copiilor la timp expresii corecte pentru diferite
organe genitale.
Ele ar trebui să provină din vorbirea cultă și să fie pe cît posibil
apropiate de denumirea lor ștințifică.
De aceea trebuie introduse oportun expresii ca : membru, vagin
regiunea pubiană, ș.a.
În timp ce expresii ca ,,ciucurelul”, ,,păsărica” și altele de genul
acestea să fie folosite cel mult la copiii mici, mai tîrziu însă,
neapărat înlocuite.
Majoritatea copiilor cunosc în momentul de față numai expresiile
folosite pe stradă sau denumirile străine ale organului respectiv.
Folosirea timpurie a unor noțiuni ca membru și vagin are avantajul
că îl familiarizează pe copil cu ele la vîrstă cînd acesta nu reacționează
încă sexual.
În felul acesta se evită pericolul de a se conferi o încărcătură emoțională
denumirii acestor organe, așa cum se întîmplă adeseori în cazul informării
de pe stradă.
Informațiile dificitare privind organele corpului constituie adesea motivul
pentru care copiii pun într-o relație reciprocă funcțiunile sexuale și cele secretorii.
În numeroase cazuri, prin preluarea unor asemenea expresii neoficiale, ia
naștere în ultimă instanță o atitudine negativă mai ales față de relațiile dintre sexe.

Probleme Social-Morale

PROBLEME SOCIAL-MORALE



1. Problemele generale ale raporturilor sexuale și ale vieții sexuale.



Relațiile dintre părinți și copil, în familie
Originea, geneza și nașterea copilului
Maturizarea sexuală la vîrsta copilăriei și adolescenței
Maturizarea sexuală
Cu privire la problema absistenței
Relațiile dintre fete și băieți
Prietenia și dragostea
Unitatea psiho-fiziologică a omului în sfera sexuală
Sexualitatea masculină și cea feminină.



2. Anatomia și fiziologia vieții sexuale


Structura și funcția organelor sexuale
Menstruația și igiena menstruației ( igiena menstruației numai pentru fete )
Procrearea și conceperea
Prevenirea concepției
Problemele sarcinii
Nașterea și avortul
Problemele masturbației ( numai pentru băieți )


3. Abaterile și problemele speciale


Atentatul la pudoarea copiilor
Abateri de la conduita sexuală, homosexualitatea masculină și cea feminină,
pederastia, sadismul, masochismul.
Bolile venerice
Impotenșa
Frigiditatea.

Cu Privire La Volumul Și la Momentul Mijlocirii Cunoștințelor

CU PRIVIRE LA VOLUMUL ȘI LA MOMENTUL MIJLOCIRII CUNOȘTINȚELOR




Dacă vrem ca educația sexuală să se desfășoare în mod consecvent, atunci ea trebuie
să ofere generației adolescente toate informațiile necesare în vederea întîlnirii
cu sexul opus.
Aceste informații nu trebuie transmise numai de dragul de a le transmite.
Se impune mai ales ca, odată cu transmiterea lor, să se influențeze comportamentul
și să se stabilească criteriile de apreciere.
Transmiterea de cunoștințe destinate copiilor și adolescenților trebuie să se facă
diferențiat, pe etape.
Prima etapă durează aproximativ de la 3 la 11 ani.
În această etapă trebuie transmise cunoștințele biologice de bază.
Categoria acestora cuprinde mai ales soluționarea problemelor care-l preocupă
pe copil în această epocă.
Luate în detaliu, acestea sunt :
- ,,Proveniența” copilului.
- ,,modul de apariție” a copilului.
- dezvoltarea prenatală a copilului și
- geneza copilului ( paternitatea ).

În a doua etapă, care durează aproximativ de la 11 pînă la 16 ani, adolescentul
trebuie sprijinit să-și făurească propriul sistem de apreciere, orientat spre sistemul
social de valori.
În plus, la această vîrstă trebuie să se răspundă unor probleme din sfera relațiilor
sexuale, respectiv a relațiilor intime.
Cea de-a treia etapă are în vedere vîrsta pînă la aproximativ 18 ani.
În această etapă trebuie transmise cunoștințe speciale, necesare desfășurări
relațiilor dintre sexe.
Aici sînt incluse și informații privind posibilitate provenirii concepției.
Necesară este însă o educație sexuală anterioară corespunzătoare.
Ni se pare justificată adăugarea și a unei a patra etape, care să înceapă o dată
cu cel de-al 18-lea an.
De data aceasta, este vorba de clarificarea problemelor speciale ale contactului sexual,
precum și de problele organizării vieții în comun.

Etapele  în care ar urma să începeți dezbaterea acestor probleme ale copilului.

1. de la 3 la 11 ani
2. de la 11 la 16 ani
3. de la 16 la 18 ani.

Formele Educației Sexuale

FORMELE EDUCAȚIEI SEXUALE



În cele ce urmează, vom expune toate formele și mijloacele care s-au impus pînă
acum în educația sexuală.
Discuția între patru ochi ca mijloc de informare și de modelare a comportării
apare mai frecvent în cadrul familiei.
Din presă, ziare, reviste, cărți, televizor, internet, calculator, laptop, telefoane mobile, tablete,
se pot uita la diferite filmulețe, sexi, erotice, sau chiar xxx.
Profesorul va recurge însă și el, în anumite situații, la această posibilitate.
În majoritatea cazurilor, inițiativa și dirijarea discuțiilor trebuie să revină adulilor,
fiindcă adolescenții, ca parteneri, manifestă adesea rețineri.
Din acest motiv este absolut necesar ca educatorul să fie informat asupra problemelor
specifice fiecărei vîrste, pentru a putea răspunde, în cadrul discuției, întrebărilor
existente, dar ,,nerostite”.
Se poate ajunge totuși ocazional și la discuții inițiate de adolescenți în cazul în care ei
urmăresc să-și clarifice anumite probleme.
Nu rareori adolescentul disimulează propria sa persoană, declarînd că se interesează
în numele unui prieten sau al unei persoane.
De aceea, discuțiile de acest gen trebuie completate cu alte forme educative.
În sfaturile referitoare la căsătorie și la viața sexuală, discuția va fi asemănătoare
atît în privința diagnosticului, cît și a terapiei.
În ceea ce privește vîrsta, limitele inferioare nu au fost încă clar conturate.
Au fost înregistrate rezultate bune în discuțiile avute cu copii în vîrstă de 8-9 ani.
Considerăm însă că discutarea acestor probleme este posibilă și necesară începînd chiar cu clasa I.
Copiii se mai pot informa din.
- Literatura pentru adulți.
- Literatura pentru adolescenți.
- Literatura pentru copii.
- Cărți, reviste, ziare, televizor, internet, etc etc