Fabula Medicii de La Fontaine

MEDICII



Un pacient chemase, lovit de-o boală grea,
un medic - Piază-Bună - și altul - Piază-Rea.
Firește, Piază-Bună se laudă că-l scapă.
iar Piază-Rea îl și vedea în groapă.
Azi ,,Ia un hap !” și mîine ,,Fără hap !”, -
rețetele se cam băteau în cap.
Cînd pe tipsia vieții, cînd în găvanul gropii,
a dat pînă la urmă, bolnavul ortul popii.
- ,,Vezi c-a murit așa cum i-am prezis ?”
- ,,Ar fi trăit, de lua ce i-am prescris !”

Fabula Medicii de La Fontaine

MEDICII



Un pacient chemase, lovit de-o boală grea,
un medic - Piază-Bună - și altul - Piază-Rea.
Firește, Piază-Bună se laudă că-l scapă.
iar Piază-Rea îl și vedea în groapă.
Azi ,,Ia un hap !” și mîine ,,Fără hap !”, -
rețetele se cam băteau în cap.
Cînd pe tipsia vieții, cînd în găvanul gropii,
a dat pînă la urmă, bolnavul ortul popii.
- ,,Vezi c-a murit așa cum i-am prezis ?”
- ,,Ar fi trăit, de lua ce i-am prescris !”

Fabula Întîmplarea și Copilul de La Fontaine

ÎNTÎMPLAREA ȘI COPILUL



Pe ghizdurile unui puț adînc,
dormea un țînc,
c-așa-s mai totdeauna ei,
poznașii ăștia mititei :
cînd le cășună să se culce,
li-l pretutindeni somnul dulce !
Cum însuși Întîmplarea venea pe drum, din sus,
a deșteptat, blajină, copilul și i-a spus :
- ,,De data asta, puștiule, te scap,
dar, vezi, mai bagă-ți mințile în cap !
Cum ți-a venit, așa, ideea asta ?...
De-ai fi căzut în puț, cumva,
pe mine aruncau ai săi năpasta,
cînd n-ar fi fost decît din vina ta.
Vezi, fii cu ochii-n patru, copile, de acum !”
mai spune Întîmplarea și își văzu de drum.



Așa-s mai toți copiii, însă las' că
nici cei în toată firea nu-s mai breji :

cînd umblă-ncoa' și-ncolo gură-cască
și dulcea nepăsarea-i prinde-n mreji,
atîtea ,,ghinioane” pot să-i pască.
Chiar de-s neghiobi, nechibzuiți, sau nu-s în stare,
aruncă vina numai pe-Ntîmplare.

Fabula Întîmplarea și Copilul de La Fontaine

ÎNTÎMPLAREA ȘI COPILUL



Pe ghizdurile unui puț adînc,
dormea un țînc,
c-așa-s mai totdeauna ei,
poznașii ăștia mititei :
cînd le cășună să se culce,
li-l pretutindeni somnul dulce !
Cum însuși Întîmplarea venea pe drum, din sus,
a deșteptat, blajină, copilul și i-a spus :
- ,,De data asta, puștiule, te scap,
dar, vezi, mai bagă-ți mințile în cap !
Cum ți-a venit, așa, ideea asta ?...
De-ai fi căzut în puț, cumva,
pe mine aruncau ai săi năpasta,
cînd n-ar fi fost decît din vina ta.
Vezi, fii cu ochii-n patru, copile, de acum !”
mai spune Întîmplarea și își văzu de drum.



Așa-s mai toți copiii, însă las' că
nici cei în toată firea nu-s mai breji :

cînd umblă-ncoa' și-ncolo gură-cască
și dulcea nepăsarea-i prinde-n mreji,
atîtea ,,ghinioane” pot să-i pască.
Chiar de-s neghiobi, nechibzuiți, sau nu-s în stare,
aruncă vina numai pe-Ntîmplare.