Fabula Plugarul și Copiii Săi de La Fontaine

PLUGARUL ȘI COPIII SĂI


Munciți, copii, căci munca-i un izvor
de bogății, în calea tuturor !


Cînd s-a văzut Plugarul la capătul vieții,
chematu-și-a în taină, în preajma lui, băieții,
și i-a povățuit, trăgînd să moară :
- ,,Nu-nstrăinați pămîntul, că-n el e o comoară,
dar nu știu, din păcate, anume unde-o fi.
Arați adînc tot adînc săpați,
o palmă de pămînt să nu lăsați
nerăscolită, și o veți găsi !...”
Și cum s-a stins bătrînul, nerăbdători, feciorii,
ținîndu-și legămîntul,
au răscolit pămîntul
cu sape, cu hîrlețe, pe urmele comorii.
Bani n-au găsit, așa cum au dorit
dat plaiurile, țărina și lunca,
prin rodul lor sporit i-au lămurit
că nu-i comoară mai de preț ca munca.

Fabula Plugarul și Copiii Săi de La Fontaine

PLUGARUL ȘI COPIII SĂI


Munciți, copii, căci munca-i un izvor
de bogății, în calea tuturor !


Cînd s-a văzut Plugarul la capătul vieții,
chematu-și-a în taină, în preajma lui, băieții,
și i-a povățuit, trăgînd să moară :
- ,,Nu-nstrăinați pămîntul, că-n el e o comoară,
dar nu știu, din păcate, anume unde-o fi.
Arați adînc tot adînc săpați,
o palmă de pămînt să nu lăsați
nerăscolită, și o veți găsi !...”
Și cum s-a stins bătrînul, nerăbdători, feciorii,
ținîndu-și legămîntul,
au răscolit pămîntul
cu sape, cu hîrlețe, pe urmele comorii.
Bani n-au găsit, așa cum au dorit
dat plaiurile, țărina și lunca,
prin rodul lor sporit i-au lămurit
că nu-i comoară mai de preț ca munca.

Fabula Satirul și Drumețul de La Fontaine

SATIRUL ȘI DRUMEȚUL


Mînuind ca niște meșteri
lingurile, căscăui,
în adîncul unei peșteri
un Satir și toți ai lui,


dintr-o strachină mai mare
jos, pe iarbă, se îndoapă,
cu o poftă de mîncare
de să-ți lase gura apă.


Dus de-o ploaie nemiloasă,
un drumeț cu traista-n băț
nimeri la ei la masă
și-l poftiră la ospăț.


Fără să mai pregete
( căci era pe la amiază )
el își suflă-n degete
și la masă se așează.


E grozavă o fiertură
pe un timp așa urît !
Duce lingura la gură,
suflă-n ciorbă, cît de cît.


- ,,Și în palme și în ciorbă,
au de ce-ai suflat cu gura ?”
- ,,Vrînd să le-ncălzesc, nici vorbă,
și să mai răcesc fiertura !”


- ,,Păi, atunci, îți vezi de drum !
Nici prin gînd măcar nu-mi trece
să-nnoptez c-un căpcăun
care suflă cald și rece...”

Fabula Satirul și Drumețul de La Fontaine

SATIRUL ȘI DRUMEȚUL


Mînuind ca niște meșteri
lingurile, căscăui,
în adîncul unei peșteri
un Satir și toți ai lui,


dintr-o strachină mai mare
jos, pe iarbă, se îndoapă,
cu o poftă de mîncare
de să-ți lase gura apă.


Dus de-o ploaie nemiloasă,
un drumeț cu traista-n băț
nimeri la ei la masă
și-l poftiră la ospăț.


Fără să mai pregete
( căci era pe la amiază )
el își suflă-n degete
și la masă se așează.


E grozavă o fiertură
pe un timp așa urît !
Duce lingura la gură,
suflă-n ciorbă, cît de cît.


- ,,Și în palme și în ciorbă,
au de ce-ai suflat cu gura ?”
- ,,Vrînd să le-ncălzesc, nici vorbă,
și să mai răcesc fiertura !”


- ,,Păi, atunci, îți vezi de drum !
Nici prin gînd măcar nu-mi trece
să-nnoptez c-un căpcăun
care suflă cald și rece...”