Poezie E Slobod Să mai Cînt ? de Mihai Beniuc

E SLOBOD SĂ MAI CÎNT ?


Am coborît din munți și bolovani
Legendele lui Horia-mi curg în sînge,
În doina mea Ardealul plînge
Și cer dreptate două mii de ani.


Eu sînt trimisul timpurilor noi,
Ieșit din rînd cu cei ce ară glia
Și totuși vin întrebător la voi :
E slobod să mai cînt în Romînia ?



Ar trebui să-mi bag un sămădău
Ca numărul dușmanilor să-mi țină.
Ai ! ce-am să-i calc odată crunt în tină,
Necruțător, fără păreri de rău.


Puțin îmi pasă că mă blăstămați
Și m-alungați cu pietre ca pe cîne.
Destinul meu a fost și va rămîne
Să-mi port revolta mîndră sub Carpați.



Striviți-mă cu rpata-n Bălgărad ,
Fluierul Iancului mi-l puneți în gură,
Prin țărmul vostru-nțelenit de ură
Tot am să-mi tai cu cîntecele vad !

1941

Poezia Cătră Casă de Mihai Beniuc

CĂTRĂ CASĂ

Luna - daurit paing
Legănat în pînza serii
Stă pîndit ( să nu le sperii ! )
Stelele ce mai l-ating.


Încărcat cu nuferi lacul
Lin zîmbește, și viclene
Frunze tremură din gene
Vorovind precum li-i placul.


Eu, tot singur, măsur drumul
Și gîndesc la lucruri vechi.
Șopotesc părechi, părechi
Prin tăcerile ca fumul.


Cine m-a chemat ? Iluzii,
Iar vă rîdeți de poet ?
Șuier printre dinți încet
De amor, ca toți zăluzii.


Eh ! și ce-i Au n-am eu dreptul
Mult mai mult ca ceilalți ?
Printre tufe brazii-nalți
Mîndri stau scoțîndu-și pieptul !


- Lasă. Altădată. Lasă !
Și o iau domol, domol
Pe cărări cu lung ocol
Cătră casă.

Poezia 1 Mai 1945 de Mihai Beniuc

1 MAI 1945


Pe vechile ruginite coarde
Cum am să cînt, să descînt
Această nouă viață ce arde,
Ce vine năvalnică-n tropot,
Întîiul Mai slobod
Pe romînescu pămînt ?


Graiului nostru, deprins
Cu pumnul tău, suferință,
Îi dă astăzi nouă ființă
Puterea cea mare, de ne-nvins
Uriașul cuvînt :
Libertate !


Ne tremură buzele, aproape
Că plîngem, șoptindu-l
În brațele dedate să rupă, să darme, să sape,
Nu știu să strîngem, ori strîngem prea tare
Odorul acesta prea drag,
Prea gingaș pentru asprele noastre palme murdare.


Și totuși vocile noastre,
Obișnuite doar să geamă,
Vor despica țăriile albastre
Cu cîntece noi
Ca niște goarne de aramă.


Din inima ruptă,
Din vechiul strigăt de luptă
Zbucnește-n tărie,
Tu cîntec de bucurie !


Ei ! muncitorilor !
A voastră e ziua măreață !
Din străbunul Armindeni
Răsare azi pretutindeni
O nouă viață !


În umbră sînt încă la pîndă,
Tovarășe, ține la pas !
Și ochii în patru
La cel care umblă să vîndă,
Lasă pe creștet să-i cadă
A pumnului tău cruntă osîndă !


Întinde frățeasca ta mînă,
Cernită de lucru-n uzini
Plugarului vrajnic ce ară
Cu trudă bătrînă țărînă
Sub zarea încinsă
De rumene lumini !


De-apururi, pe veci, totdeauna
Rîmîie înfipt, pe cetatea primăverii
Drapelul tău, Libertatea !
Fug speriați bivolii durerii
Ca turme de nori împrăștiate ;
Iar cerul încinge cununa
Unui nou curcubeu :
Dreptate, Pace, Libertate.


Noi înșine, nouă poruncă,
știm drumul : Nainte !
- Slăvește azi falnicul praznic
Al marei mulțimi muncitoare,
Iar mîne : La muncă !

Poezia Ileana de Mihai Beniuc

ILEANA


În codrul acesta vrăjit
Stejarii-s de două milenii.
Sub mușchiul de taină așteaptă
Făptura de vis a Ilenii.


Vestiți cavaleri din apus
Umblat-au mereu s-o găsească -
Un blestem ce-apasă pe codru
Schimbatu-i-a-n piatră și iască.



Mari lotri cu nume temut
Cerca-au pe zînă s-o fure -
Cadravele lor putrezesc
În reavăn pămînt de pădure.


Și zîna visează de veacuri
Un tînăr născut în dumbravă
Să vină să-i dea n sărut,
Trezind-o din vraja bolnavă.


1941