Poezia N-am Putut să Cînt în Cîntec de Mihai Beniuc

N-AM PUTUT SĂ CÎNT ÎN CÎNTEC




N-am putut să cînt în cîntec
Nici porc negru, nii șerpoaică,
Nici popa cu brîu pe pîntec,
Nici fată de boieroaică.




Dragă mi-i, însă, pădurea
Cînd întinerește-n mai.
Și din cînd în cînd săcurea,
Cînd izbește-n putregai.

Poezia Orezărie de Mihai Beniuc

OREZĂRIE


Eu sînt poetul cîmpului ce vezi.
Cîntam pe timpuri jalea lui, rugina.
Azi toamna-și tremură cu drag lumina
Pe roșcovane lanuri de orez.


Robie, boi zdrobiți, sudalme
Și munci de jar pe dușmănoase mejdii -
Pelin dospea și-n florile nădejdii.
Crescute-n ziua frămîntată-n palme.


Ttrînteam, ca-n inimi, secera în snopi,
Sub asfințit de trudă grea ca teascul.
Umblă vătaful ca un mascur -
Noi ne-ntorceam pe drumul plin de gropi.


Toți care-atîta vreme-ați argățit,
Mai știți jandarmii, curtea și boierul ?
S-a prăbușit peste trecut un zid
Ce-ntuneca și țarina și cerul.


Pe șesu-mpătrățit ca un caiet,
Cu-ntinderi și cu șanțuri deopotrivă,
Se leagănă de vînt, se coace-ncet
Orez în gospodăria colectivă.

Poezia Cucuvaie și Ciocîrlie de Mihai Beniuc

CUCUVAIE ȘI CIOCÎRLIE


Cucuvaie fost-am pînă ieri.
Iar de astăzi, iată-s ciocîrlie.
- Spusu-v-am eu, domnilor boieri,
C-așa o să fie !


N-ați crezut, căci nu vi-a fost pe plac.
Adevăru-i însă adevăr :
Poartă fata unui om sărac
O garoafă roșie în păr.


Ei ! și ce-i ? o poartă, și atît !
Nu vă-ntreabă nimenea de pungă,
Nu, vă strînge nimenea de gît -
Dar, viața-i scurtă, vremea lungă...


Iar în vremea lungă, poate...
Dar aceasta nu mă mai privește !
Peste vechi morminte ruinate
Tînăra pădure crește !


Crește și tu, cîntec din azur,
În mărețul răsărit de soare,
Crește, crește, cum cresc împrejur
Lanuri de mătasă foșnitoare !


3 aprilie 1945

Poezia Un Om Așteaptă Răsăritul de Mihai Beniuc

UN OM AȘTEAPTĂ RĂSĂRITUL



Livretul militar, diploma de doctor
Și cîteva lirice zbateri.
Pe deal,
Liniștită,
Moara de vînt.



Oglinda lacului
Se-ntunecă-n seară.
Pe-o casă părăsită
Cîntă cucuvaia.
Stelele sînt departe.
Răcoare.
Ce bine-i acum
Să te-aduni cu ai tăi
La masă
Sub lampa cu petrol !
Un cîine latră pe străinul ce trece.
Singur.
Și drumurile duc în întunerec.
Tăcere.
Diamante - stele -
Zgîrîie sticla albastră a nopții.
Și cîmpu-i deșert.
Un zid neterminat.



Paragină, miros de cucută.
Meșterul aici
N-a pus în temelii un suflet.
Iar mîne
Vor ieși la soare șopîrle
Pe pietrele-ncălzite.



Mîne !
Soare !
Aici e o vară de foc.
Sub cenușa - spuză.
Din crengile bătrîne
Țîșnește flacăra.
Trecutul e un butuc
Pe care stă un om
Cu fața luminată
De vîlvătaia focului.
Cu fața luminată
Un om
Așteaptă răsăritul

5 martie 1945