Poezia Un Om Așteaptă Răsăritul de Mihai Beniuc

UN OM AȘTEAPTĂ RĂSĂRITUL



Livretul militar, diploma de doctor
Și cîteva lirice zbateri.
Pe deal,
Liniștită,
Moara de vînt.



Oglinda lacului
Se-ntunecă-n seară.
Pe-o casă părăsită
Cîntă cucuvaia.
Stelele sînt departe.
Răcoare.
Ce bine-i acum
Să te-aduni cu ai tăi
La masă
Sub lampa cu petrol !
Un cîine latră pe străinul ce trece.
Singur.
Și drumurile duc în întunerec.
Tăcere.
Diamante - stele -
Zgîrîie sticla albastră a nopții.
Și cîmpu-i deșert.
Un zid neterminat.



Paragină, miros de cucută.
Meșterul aici
N-a pus în temelii un suflet.
Iar mîne
Vor ieși la soare șopîrle
Pe pietrele-ncălzite.



Mîne !
Soare !
Aici e o vară de foc.
Sub cenușa - spuză.
Din crengile bătrîne
Țîșnește flacăra.
Trecutul e un butuc
Pe care stă un om
Cu fața luminată
De vîlvătaia focului.
Cu fața luminată
Un om
Așteaptă răsăritul

5 martie 1945