Poezia Vis De-o Clipă de Alexandru Vlahuță

VIS DE-O CLIPĂ




S-a întunecat și plouă.
Dus pe gînduri, în tărece,
Migălesc o formă nouă
Pentru vechea mea durere.



Tu tipti vii pe la spate,
Nici te simt, de lin ce-aluneci,
Cu mîni moi și parfumate
Dulce ochii mi-i întuneci.



A ținut o clipă doară
Și în veci n-o să mai vie...
Unde ești, sfîntă comoară
De noroc și poezie ?

Poezia Cînd N-am ce Scrie... de Alexandru Vlahuță

CÎND N-AM CE SCRIE...



Ce v-eți fi mirînd de mine ?
Scriitor sînt, vedeți bine,
Și pot spune cui mă-ntreabă
Că și eu mă aflu-n treabă.


Cronici, critică, nuvele
Sînt la mine bagatele :
Dă-mi subiectul, spune-mi plata,
Și articolulu e gata.


Parcă cine știe ce e...
Fur de colea o idee,
Mai un calapod de colo
Și-s și eu de-al lui Apolo.


Ș-apoi sînt atîtea-n lume,
Că, să stai, să scrii volume !
Sti ? Gramatică ?... Gogoși,
Pentru cei nepunticioși.


Astea-s spuma, gîndu-i marea...
Nu-mi strunesc eu cugetarea
Plină, clară, elegantă
Pentr-o virgulă pedantă !


Am subiectul ? Restu-i gata :
Ți-aștern proza cu lopata.
Iar cînd n-am și n-am ce scrie,
Atunci... torn o poezie.

Poezia Sonet de Alexandru Vlahuță

SONET




Dar tu ț-ei fi mai aducînd aminte ?...
Eram copii : primblîndu-ne-ntr-o sară,
În umbr-a noastre mîni s-apropiară.
Cum tremura mînuța ta fierbinte !


Și nu știu ce făcea să mi se pară
Că,-n liniștea acelor clipe sfinte,
Din gîndul nostru se desprind cuvinte
Ce dau fiori albastrei nopți de vară.


Atît a fost. Privirea-mi, visătoare,
Te-a urmărit cum te duceai, departe,
Pînă te-a pierdut, ca-ntr-un apus de soare.


E mult de-atunci. Azi, răsfoind o carte,
Găsesc, uscată, între file,-o floare.
O știi ?... Ce de viață ne desparte !...

Poezia Țara de Pripas de Alexandru Vlahuță

ȚARA DE PRIPAS



Un vechi tolbaș de vorbe late,
Om norocos din cale-afară,
S-a pomenit pe neașteptate
Stăpîn peste-o întreaga țară.


Din ea-și făcu o prăvălie,
Și ca un negustor de trabă,
Pentru ca-n lume să se știe,
Prinse a striga de la taraba


,,Poftiți aici ! Oricine are
Obrazul fără de rușine
Ș-o conștiință de vînzare...
Poftiți să faceți tîrg cu mine !


Prostie, lene, lingușire,
Eu cumpăr tot. Veniți aici !
Și cei mai nărăvați din fire
Mi-or fi tovarăși și amici.


Eu dau tot felul de noroace,
Căci sunt atoatețiitorul,
Măriri, averi... Să vie-ncoace
Toți trîntorii ce le duc dorul !...”


Așa, sunt zece ani de cînd
Pe norocosul negustor
Îl auzim mereu strigînd,
Și mușteriii vin de zor.


În zece ani ce de-a lingăi
Nu se văzură-n slujbe mari
Cîți oameni fără căpătîi
N-ajunseră milionari !


Veniți și voi, străini calici,
Și strîngeți tot ce-a mai rămas !...

..........................................................

Ce s mai faci ? Ce să mai zici ?
Sărmană țară de pripas !