Poezia Moș Crăciun de Otilia Cazimir

MOȘ CRĂCIUN



Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.



Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.



Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.



Și într-o seară, Dumnezeu-cel-Sfînt
Întinde mîna-i bună spre pămînt
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...



Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la ușa de la tindă.



A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cerceluș cu piatra de mărgean.



Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după uță,
Să nu te vâre din greșeală-n sac,
Ca pe-o păpușă!

Poezia Moș Crăciun de Otilia Cazimir

MOȘ CRĂCIUN



Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.



Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.



Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.



Și într-o seară, Dumnezeu-cel-Sfînt
Întinde mîna-i bună spre pămînt
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...



Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la ușa de la tindă.



A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cerceluș cu piatra de mărgean.



Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după uță,
Să nu te vâre din greșeală-n sac,
Ca pe-o păpușă!

Poezia Mărțișor de Ion Pillat

MĂRȚIȘOR


Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,
Din zbor întîia barză cum cade pe zăvoi.


Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.


A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.


Auzi pe sub podgorii un cîine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.


Aceste lucruri simple ce veșnic îți sînt !
Ce sfîntă bucurie descoperi în pămînt.


Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.


De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.


În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.


Gîlgîitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.


Ce rîsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.


O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.


Cu apa ei lumina ți-a botezat cîmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,


Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adîncul rost al vieții la care te-ai supus.

Poezia Mărțișor de Ion Pillat

MĂRȚIȘOR


Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,
Din zbor întîia barză cum cade pe zăvoi.


Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.


A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.


Auzi pe sub podgorii un cîine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.


Aceste lucruri simple ce veșnic îți sînt !
Ce sfîntă bucurie descoperi în pămînt.


Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.


De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.


În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.


Gîlgîitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.


Ce rîsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.


O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.


Cu apa ei lumina ți-a botezat cîmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,


Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adîncul rost al vieții la care te-ai supus.