Poezia Moș Crăciun de Otilia Cazimir

MOȘ CRĂCIUN



Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.



Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.



Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.



Și într-o seară, Dumnezeu-cel-Sfînt
Întinde mîna-i bună spre pămînt
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...



Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la ușa de la tindă.



A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cerceluș cu piatra de mărgean.



Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după uță,
Să nu te vâre din greșeală-n sac,
Ca pe-o păpușă!

Poezia Mărțișor de Ion Pillat

MĂRȚIȘOR


Privești de pe poteca ce urcă-n deal la noi,
Din zbor întîia barză cum cade pe zăvoi.


Vezi trenul care intră încet de tot în gară,
Și omul care sapă, și plugul care ară.


A nins cu nea de floare de prunii din livezi
Și munții de la Rucăr cu iarna lor îi vezi.


Auzi pe sub podgorii un cîine care latră.
Te simți legat de toate - nu poți urni o piatră.


Aceste lucruri simple ce veșnic îți sînt !
Ce sfîntă bucurie descoperi în pămînt.


Ce limpede te cheamă un cuc : o dată, două -
De fiecare dată ți-e inima mai nouă.


De fiecare dată mai trainic te unești
Cu farmecul acestor priveliști cîmpenești.


În gară, trenul a început să miște.
Toți pomii, ninși, pe dealuri îi flutură batiste.


Gîlgîitor, din iarbă un șipot s-a trezit.
În tine și prin ramuri e cerul limpezit.


Ce rîsete, ce chiot pe drumurile viei -
Pe unde-au mers părinții îți duci și tu copiii.


O nouă viață astăzi de viață veche legi,
Dau muguri pretutindeni din veștedele crengi.


Cu apa ei lumina ți-a botezat cîmpia.
Ce pace e pe omul în alb ce sapă via,


Pe barza ce se duce pe Argeș tot în sus,
Pe-adîncul rost al vieții la care te-ai supus.

Poezia Lupul Și Momița ( Fabulă ) de Vasile Alecsandri

LUPUL ȘI MOMIȚA ( FABULĂ )


Un vulpoi cu plete sure,
Întîlnind într-o pădure
O momiță mititică,
Sprintenică, frumușică,
Se opri, se netezi,
Glasul dulce-și îmblînzi
Și, cu drag la ea privind,
Îi grăi așa, zîmbind :
,,Ce păcat, o ! momițică,
Să trăiești tu singurică !
Nu-i mai bine
Tu cu mine
Să te prinzi tovărășie
De trai bun cu veselie ?''
,,Nu... mă tem !'' răspunse-ndată
Momițică alintată ;
Și sări cu răpegiune
Sus pe-o creangă de alune.
,,Ah ! de ce să-ți fie frică,
Dragă, dragă momițică ?
Eu sînt lup civilizat
Și mi-e cugetul curat,
Ca un miel nevinovat...''
,,Cum e bun de ospețat ?''
,,Alei ! surioară dragă,
Nu e timp acum de șagă,
Căci de cînd eu te-am zărit,
Chiar de-un farmec sînt răpit,
Și mă jur orice-i vrea
Să-ți dau toată-inima mea !''
,,Mă tem, zău, să te ascult,
Căci în lume de demult
Este-o vorbă cam ciudată,
Însă plină de-adevăr :
Lupul schimbă al său păr,
Dar năravul, niciodată !''

Poezia Scrisoare Lui Moș Crăciun de Elena Farago

SCRISOARE LUI MOȘ CRĂCIUN



Dragă Moș Crăciune,
Eu nu pot să-ți scriu,
Că sunt încă mică
Și carte nu știu.




Dar îți scrie-acuma
Sora mea, Florică,
Noi în anul ăsta
Nu-ți cerem nimica,




Și de poate-n traistă
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Ia-ți și du-le
De le dă prin case
De părinți sărmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.




Și, de poți, pe urmă,

Scrisoare pentru mos crăciun

Tare te rugăm:
Să ne spui și nouă
Unde să-i cătăm,
Ca să le mai ducem,
Până vii tu, iar,
În tot anul ăsta
Câte un mic dar.