Poezia Moș Crăciun de Otilia Cazimir

MOȘ CRĂCIUN



Eu l-am văzut pe Moș Crăciun, e un moșneag
Cu barba albă, cu cojoc și cu toiag,
Ca toți moșnegii care trec pe drum.



Departe, într-o țară fermecată
În care nimeni n-a ajuns vreodată,
Stă singur cuc într-un bordei de fum.



Și trage moșul, trage din lulea.
Și zilele se duc, și iarna vine,
Și prin căsuțe-ncep a-l aștepta
Băieți cuminți și fete mici ca tine.



Și într-o seară, Dumnezeu-cel-Sfînt
Întinde mîna-i bună spre pămînt
Și-anină-n cer, de-un fir de borangic,
Un pui de stea pentru Isus cel mic...



Atunci pe nevăzute cărărui,
Pornește Moș-Crăciun cu sacul lui,
Și când adoarme zvonul de colindă,
El bate-ncet la ușa de la tindă.



A sosit, moșneagul bun, și-acum un an,
Dar tu erai mică și nu știi:
Ți-a pus sub perinuță jucării
Și-un cerceluș cu piatra de mărgean.



Iar când a fost să iasă din iatac,
Măicuța l-a pândit de după uță,
Să nu te vâre din greșeală-n sac,
Ca pe-o păpușă!