Poezia Lacul de Octavian Goga

LACUL




La geamul meu de lîngă lac
Se bate apa-n scînduri,
La geamul meu de lîngă lac
Se fac încet și se desfac
În mine-atîtea gînduri...




Pe rînd vin undele de mor
Și-n murmur se destramă,
Pe rînd vin undele de mor
Și parc-aleg din gura lor
Pe nume cum mă cheamă...



Eu m-am gîndit de-atîtea ori
Și mintea mea se-ntreabă,
Eu m-am gîndit de-atîtea ori :
Ce tainici, nepătrunși fiori
De-ntinsul lac mă leagă ?...




Pesemne, tu, care te-ai dus,
I-ai rătăcit pe maluri,
Pesemne, tu, care te-ai dus,
Într-un tîrziu și trist apus,
Te-ai oglindit în valuri....




De-atunci îl zbuciumă mustrări
Și-n noapte plînge lacul,
De-atnci îl zbuciumă mustrări
Și simte-aceleași frămîntări
Ca dorul meu, săracul...

                                                                  19 februarie 1912

Poezia Lacul de Octavian Goga

LACUL




La geamul meu de lîngă lac
Se bate apa-n scînduri,
La geamul meu de lîngă lac
Se fac încet și se desfac
În mine-atîtea gînduri...




Pe rînd vin undele de mor
Și-n murmur se destramă,
Pe rînd vin undele de mor
Și parc-aleg din gura lor
Pe nume cum mă cheamă...



Eu m-am gîndit de-atîtea ori
Și mintea mea se-ntreabă,
Eu m-am gîndit de-atîtea ori :
Ce tainici, nepătrunși fiori
De-ntinsul lac mă leagă ?...




Pesemne, tu, care te-ai dus,
I-ai rătăcit pe maluri,
Pesemne, tu, care te-ai dus,
Într-un tîrziu și trist apus,
Te-ai oglindit în valuri....




De-atunci îl zbuciumă mustrări
Și-n noapte plînge lacul,
De-atnci îl zbuciumă mustrări
Și simte-aceleași frămîntări
Ca dorul meu, săracul...

                                                                  19 februarie 1912

Poezia De Profundis de Octavian Goga

DE PROFUNDIS


Plînd apele în noaptea asta
Și într-un vaier îndelung,
Oftările mi-ating în zbor fereastra,
Și-n zbor la patul meu ajung.



O groază sufletu-mi supune
Și-n așternut eu mă cufund
Cînd stihuri de îngropăciune
Vin din prăpăstii fără fund.




Plînsori și gemete și șoapte
De-a lungul apelor s-aștern,
Și-n pacea miezului de noapte
Par smulse dintr-un plîns etern.




Pesemne-acu-i grazava clipă
Cînd moartea s-a pornit la drum,
Și bate tainic din aripă
Deasupra mărilor acum.





Toți robii zăvorîți sub apă
Ăși simt stăpîna și tresar,
Ei sparg a valurilor groapă
Și plîng cu plînsul lor amar.




Împins de-o nepătrunsă lege
Se cere lutul în pămînt :
Sărmane suflete pribege
Își cer o cruce ș-un mormînt...




                                                          16 iunie 1909

Poezia De Profundis de Octavian Goga

DE PROFUNDIS


Plînd apele în noaptea asta
Și într-un vaier îndelung,
Oftările mi-ating în zbor fereastra,
Și-n zbor la patul meu ajung.



O groază sufletu-mi supune
Și-n așternut eu mă cufund
Cînd stihuri de îngropăciune
Vin din prăpăstii fără fund.




Plînsori și gemete și șoapte
De-a lungul apelor s-aștern,
Și-n pacea miezului de noapte
Par smulse dintr-un plîns etern.




Pesemne-acu-i grazava clipă
Cînd moartea s-a pornit la drum,
Și bate tainic din aripă
Deasupra mărilor acum.





Toți robii zăvorîți sub apă
Ăși simt stăpîna și tresar,
Ei sparg a valurilor groapă
Și plîng cu plînsul lor amar.




Împins de-o nepătrunsă lege
Se cere lutul în pămînt :
Sărmane suflete pribege
Își cer o cruce ș-un mormînt...




                                                          16 iunie 1909