www.Zapaciti.ro

FRESCĂ În iad păcătoșii Sînt valorificați la maximum. Femeilor li se scot din cap, Cu o persetă, Clamele, agrafele, inelele, brățările. Pînzeturile, lenjeria de pat. După aceea sînt aruncate În clocotul unor cazane, Să fie atente la smoală, Să nu dea în foc. Apoi unele Sînt transformate în sufertașe Cu care se cară la domiciliu dracilor pensionari Păcatele calde. Bărbații sînt și ei folosiți La cele mai grele munci, Cu excepția celor foarte păroși, Care sînt torși din nou Și făcuți preșuri.

MUNTELE Țin locul unei pietre din pavaj, Am ajuns aici Printr-o regretabilă confuzie. Au trecut peste mine Mașini mici, Autocamioane, Tancuri Și tot felul de picioare. Am simțit soarele pînă la osii, Și luna Pe la miezul nopții. Norii mă apasă cu umbra lor, De evenimente grele Și importante Am făcut bătături. Și cu toate că-mi suport Cu destul sticism Soarta mea de granit, Cîteodată mă pomenesc urlînd : Circulați numai pe partea carosabilă A sufletului meu, Barbarilor !

POVESTE Sufletul tău funcționează cu lemne, Iar al meu cu electricitate. Dragostea ta umple cerul de fum, A mea e din flăcări curate. Totuși vom mai merge împreună O bună bucată de pămînt, O bună bucată de cer, O bună bucată de lună. Vom fi fericiți pentru iarbă Și pentru lac, Vom rîde pentrucopac, Vom slăvi drumul drept cu cîte-o gură Și vom ține un moment de reculegere Pentru fiecare cotitură. Ne vom lua după umbra mea Care merge înainte, Ne vom lua după primul gînd, Ne vom lua după două-trei cuvinte. Pînă ne va ieși în cale Sfînta Vineri Să ne spună printre altele Că nu mai sîntem tineri. Și că ea n-o să ne mai dea de-acum Nici electricitatea pentru flacără, Nici lemne pentru fum.

SOMNABULUL Înaintez cu un instict singur Pe un drum imposibil, Inundat, pun piciorul pe un plaur Care se scufundă, Dar în momentul acela Am și trecut pe plaurul următor, Și tot așa mă ține mlaștina Fostă mare Pe care a mers cuvîntul. Acum trebuie să merg eu pe valuri, Degajat ca pe un drum pavat. Pe maluri care se îndepărtează mereu S-a strîns mulțimea ne-ncrezătoare, Orice tremur pe fața mea Va stîrni vijelia de pietre. Așa că înaintez somnambulic, Mă ține mlaștina, Iluzoriu acoperiș pe casă. Jos e mulțimea cu capu-n jos, repartizată pe etaje, Lumea care-și vede de treabă Și nu crede-n mersul pe valuri.

VIZIUNEA Străzile erau înțesate de haine Care își vedeau de treburi. Unele alergau să nu întîrzie la servici, Altele flecăreau. Ori intrau în magazinele de îmbrăcăminte, De unde ieșeau modele noi. O servietă importantă, ministerială, Flirta de o jumătate de ceas Cu o poșetă de piele de șarpe, Spunîndu-i direct, Apoi de-a-ndoaselea, Toate cuvintele referitoare la vreme. Pe linia troleibuzelor Circulau fiare de călcat. Iar eu căutăm oamenii. Știam că trebuiau să se afle Fie în buzunarul de la vestă, Fie în fața ori în spatele hainelor, Anexați cu o clamă.