www.Zapaciti.ro

LA MINE-N SÎNGE Nimica nu mai am de spus. Să vină de vor alții ca să-nceapă A pescui-n această tulbure apă - Eu m-am întors cu spatele cătră apus. Ca un bujor cu capul rupt, Mă uit la uriașul pom : De fiecare creangă spînzură un om. Nu, nu ! aicea n-aș fi vrut să lupt. Voi, nesătuilor de lupte, Poftim gustați aceste frupte ! S-apleacă peste hartă Duhul Răului, Îi roade rînza un turbat nesațiu De sînge tînăr și de spațiu. ,,Veniți !” urlă-ntunecată gura Hăului. Eu nu mai am nimica de spus. Colcăie de putrele băltoace, La fiecare pas cineva zace Din răsărit ori din apus. Hei ! fraților, la mine-n sînge Istoria contemporană plînge. 1942

MELIȚA Toată vara, toată toamna latră, Melița, melița. Cad puzderii cînepile verii, Cînepile toamnei cad puzderii Cum le mușcă îndîrjit și latră Melița, melița. Vrafuri albe - oase - împresoară Melița, melița. Iară ea, flămîndă, mîncă, mîncă... Melițo, mai vrei ? - Mai adă încă ! Melița, melița. Iarna doar mai tace cît mai tace Melița, melița. Dar acum iat-o iar la soare Melița de cînepi tocătoare. Încă tace. Oare cît mai tace ? Melița, melița. Un fior prin cîmpuri se strecoară : Melița, melița. Tinerele fire de verdeață Cresc superbe, pline de viață. Dar prin cîmp fiorul se strecoară : Melița, melița...  1942

DRUMUL MEU Pegasul meu e murgul romînesc. El știe doar poteca și urcușul Spre vîrful cătră care năzuiesc, Pe care pajuri mari își au culcușul. Acolo e palatul din poveste Și Cosînzeana veșnic nentîlnită - N-o văd prin ceață, dar eu știu că este, Și murgul bate vajnic din copită. La poduri au să iasă dedesubt Balaurii cu capetele șapte. Va trebui cu dînșii să mă lupt Din zori de zi pînă tîrziu în noapte. Dar am să fac în sîngele lor baie, Și limbile lor pune-le-oi în sîn, Ca să le vadă zîna mea bălaie Cînd ziua va veni la ea să mîn. Iar de va fi ca steaua mea să cadă 'Nainte de soroc pe drumul greu, Un alt fecior cu frunte de zăpadă Va duce mai departe drumul meu ! 1940

CU FRUNTEA RĂZIMATĂ-N CER Cu fruntea răzimată-n cer. Și freamătul cu pașii lutul Tîrăsc în urma mea trecutul Spre-un viitor greu de mister. De neguri, nu disting precis Îndepărtatul roșu țel, Cred cîteodată că mă-nșel, Că toate nu-s decît un vis. Dar să mă-ntorc nu mai e chip, Vin dindărăt urmașii mulți, Setoși, flămînzi, bolnavi, desculți, Prin așteptarea de nisip. Ei văd 'nainte sfînta oază Și-ntreabă dacă-o văd și eu. Eu dau din cap și merg mereu, în urma-mi gloata naintează. Cu fruntea răzimată-n cer Și frămîntînd cu pașii lutul Tîrăsc în urma mea trecutul Spre-un viitor greu de mister. 1938

PROOROCIRE Cu rădăcinile-n morminte Și cu tulpina printre voi, Mi-s gîndurile frunze sfinte Ce soun de zilele de-apoi. Vai vouă ! Noaptea grea de spaimă Stihiile vestesc în șoaptă, Că vine cel care defaimă Orînduiala vieții dreaptă. Un corb va stinge cu aripa Pe rînd luminile nădejdii ; Veac dureros va crește clipa Învinețită de primejdii. Vor stoarce sînge negru dinții Din mincinos vopsite poame, Copii-și vor mînca părinții Și-o să le fie și mai foame. Din flori vor scoate capul șerpii, Tăciune se va face grîul, Un cîmp de ace preșul ierbii, Către izvor s-o scurge rîul. Le-or crește colți de fier la vite Ca tot ce-i viu, murind, să pască, Și toate visele ivite Vor fi doar pentru moarte mască. Vai vouă ! Noapte grea de spaimă Stihiile vestesc în șoaptă, Că vine cel care defaimă Orînduiala lumii dreaptă. 1939