Poezia Cântic Haiducesc de Vasile Alecsandri

   
     CÂNTIC   HAIDUCESC



Iarna vine,vara trece
Şi pădurea s-au rărit!
Ziua-i viscol, noaptea-i rece,
Greul vieţii au sosit!


Cât mi-a fi iarna de mare,
Ce-o să facem, vai de noi!
Fără codru, fără soare,
Făr' de bani, făr' de ciocoi?


Sai pe creanga cea uscată,
Dragă corbi, corbişor.
Vezi, în calea depărtată
Nu-i zări vrun călător?


Călător cu punga plină
Şi cu şal la cap legat,
Să-mi mai cerc astă rugină
Şi să-mi fac bani de iernat.


Daleu! codre, frăţioare,
Ce-ţi făcuşi frunzişul des,
Unde-n pândă, la răcoare,
Stam sunând din frunzi ades?


Vara trece, iarna vine,
Şi tu, codre, te-ai uscat!
Trece vara, și ca tine
Florile mi-am scuturat!


Ne-au ajuns vremea de muncă,
De scos arma de la brâu,
De lăsat potica-n luncă
Şi de dat capul sub frâu!


Daleu! dragă primăvară,
De-ai veni când aş vrea eu,
Să mai ies voinic prin ţară,
Să fiu iar la largul meu!


Să-mi pun cuşma pe-o ureche
Şi să-mi las plete-n vânt,
Şi-n potica mea cea veche
Să mă-ntind iar la pământ.


Să simt iar durda pe spate
Şi să-mi văd ici că lucesc
Cinci pistoale ferecate,
Cu hamgerul haiducesc.


Şi pe coada-i cea pletoasă
Să-mi dismierd murgul voinic,
Şi pe zarea luminoasă
El să zboare, eu să-i zic:


,Fugi ca vântul, fugi ca gândul,
Măi, voinice năzdrăvan!
Căci acum ne-au venit rândul,
Au sosit vremea de an,


Să ținem codrii și valea
Noi, vitejii amândoi.
La neferi să-nchidem calea,
Să dăm groaza prin ciocoi..."
    

Poezia Deșteptarea României de Vasile Alecsandri

DEȘTEPTAREA  ROMÂNIEI
                  1848


Voi ce staţi în adormire, voi ce staţi în nemişcare,
N-auziţi prin somnul vostru acel glas triumfător,
Ce se-nalţă pân' la ceruri din a lumei deşteptare,
                  Ca o lungă salutare
                  Cătr-un falnic viitor?


Nu simţiţi  inima voastră că tresare şi se bate?
Nu simţiți în peptul vostru un dor sfânt și românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
                Ce pătrunde si răzbate
                Orice suflet omenesc?


Iată ! lumea se deşteaptă din adânca-i letergie!
Ea păşeşte cu pas mare cătr-un ţel de mult dorit
Ah!treziţi-vă ca dânsa, fratii mei de Românie!
                 Sculaţi toţi cu bărbăţie,
                 Ziua vieţei a sosit!


Libertatea-n faţa lumei a aprins un mândru soare,
Ş-acum neamurile toate cătră dânsul aţintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
                 Se cerc vesel ca să zboare
                 Cătră soarele ceresc!


Numai tu, popor român, să zaci vecinic în orbire?
Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numa tu să nu iei parte la obşteasca înfraţire,
                  La obşteasca fericire,
                  La obştescu viitor?


Până când să creadă lumea, o!copii de României!
C-orice dor de libertate a perit,s-a stins din voi?
Până când să ne tot plece cruda, oarba tiranie
                  Și la caru-i de trufie
                  Să ne-njuge ea pe noi?


Până când în ţara noastră tot străinul sa domnească?
Nu sunteţi sătui de rele, n-aţi avut destui stăpâni?
La arme, viteji, la arme ! faceţi lumea sa priviască
                  Pe câmpia românescă
                  Cete mândre de români!


Sculaţi, fraţi de-acelaşi nume, iată timpul de frăţie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpaţi
Aruncaţi braţele voastre cu-o puternică măndrie
                  Şi de-acum pe vecinicie
                  Cu toţi mânile vă daţi!


Hai,copii de-acelasi sânge! hai cu toţi într-o unire
Libertate-acum sau moarte să cătăm, să dobândim.
Pas,romani ! lumea ne vede... Pentru-a Patriei iubire,
                 Pentru-a mamei desrobire
                 Viaţa noastră să jertfim!


Fericit acel ce calcă tirania sub picioare!
Care vede-n a lui ţară libertatea renviind,
Fericit, măreţ acela care sub un falnic soare
                Pentu Patria sa moare,
                Nemurire moştenind.

Poezia La Gura Sobei de Vasile Alecsandri

       LA GURA SOBEI



Așezat la gura sobei noaptea pe când viscolește
Privesc focul, scump tovarăs, care vesel pâlpâiește,
Și prin flacăra albastră vreascurilor de aluni
Văd trecând în zbor fantastic a poveștilor minuni.



Iată-o pasere măiastră prinsă-n luptă c-un balaur;
Iată cerbi cu stele-n frunte carii trec pe punți de aur;
Iată cai ce fug ca gândul; iată zmei înaripați
Care- ascund în mari palaturi mândre fete de-mpărați.




Iată pajuri năzdrăvane care vin din neagra lume,
Aducând pe lume albă feți-frumoși cu falnic nume;
Iată-n lacul cel de lapte toate zânele din rai...
Nu departe stă Pepelea, tupilat în flori de mai.



Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce mă-ncânta
E Ileana Cosânzeana! în cosiță floare-i cântă.
Pană-n ziuă stau pe ganduri si la ea privesc uimit.
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
        

Poezia Cânticul Margaritei de Vasile Alecsandri

                                      
CÂNTICUL  MARGARITEI

                    
Auzit-ai, frate, de un plai frumos
Care-n veci răsună de cântări iubite?
Unde se-mpreună cerul luminos
Cu albastrul mărei cei nemărginite?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe de-mă,dragul meu!


Unde vântul serii, blând ca un suspin,
Leagănă-n tăcere dalbe flori de aur?
Unde pe-ale rodii salbe de rubin
Flutură verdeaţa frunzelor de laur?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Auzit-ai, frate, de acel Bosfor,
Ce din valuri iese şi s-atuncă-n valuri?
Care oglindează ca prin vis uşor
Tainice saraiuri şi-nverzite maluri?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Unde calătorul, vesel îngânat,
Doarme-n leagănarea lungelor caice,
Și în alt- lume tainic deșteptat,
Vede împlinirea viselor ferice?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Pe-ale tale brațe, du-mă, dragul meu!


Auzit-ai frate, de-un plai îngeresc,
Unde înfloreşte scumpa nălucire?
Unde a iubirei dar dumnezeiesc
Ca cerescul suflet are nemurire?
Acolo-mi e dorul,acolo mă vreu;
Pe-ale tale braţe du-mă, dragul meu!


Dar ce zic?Ah!unde este plai
Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire
Decât ţara noastră, acest dulce rai
Plin de încântare, plin de fericire?
Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu;
Lasă-mă aice să mor, dragul meu!