Poezia Aș Vrea Un Basm de Magda Isanos

AȘ VREA UN BASM



Aș vrea un basm, dar cine să mi-l spună
cînd a tăcut de-o vreme chiar și vîntul ?
E focul stins și noaptea-l fără lună,
și muzei mele i-a-nghețat cuvîntul.




Era o fată și-un bunic bătrîn ;
erau povești și maci aprinși în lunci ;
parfum și greieri ce cîntau în fîn -
și-i mult de tot de-atunci




Bătrînu-i mort acum, și buzele-i sunt mute.
El doarme-n sînul bunului pămînt,
și de-ar trăi, azi, cine să-i asculte
poveța înțeleptului cuvînt ?




A scîrțit o mobilă prelung,
și vîntul parcă plînge la ferești -
neostenite clipele se scurg.



Nu-i nimeni să m-adoarmă cu povești.

Fabula Lăptăreasa Și Oala Cu Lapte de La Fontaine

LĂPTĂREASA ȘI OALA CU LAPTE

Mai rar decât Petruța nevastă mai cu sârg!
Sculându-se-ntr-o sâmbătă de noapte,
își puse pe oblantic o oală grea cu lapte,
sperând s-o ducă teafără la târg.
Îmbrăcată ca de cale
cu pesteleci și cu sandale,
ca să-i fie mai ușor,
socotea în gând de zor :
,,Banii din vânzarea nouă,
am să-i vâr în niște ouă ;
patru cloște am să pui
și-am să scot atâția pui.
Fură gaia opt sau nouă,
însă tot rămân destui
și, vânzându-i frumușel,
am să-ngraș și un purcel;
iar cu banii de pe el,
cumpăr vacă și vițel.
Uite, parcă-l văd cum sare
prin cioparul de mioare!..."
Și sărind și ea la fel
a vărsat întreaga oală pe cărare.
Adio, cloșcă, pui, purcel,
adio, vacă și vițel!...
Acasă, ca să scape de bătaie,
a depănat o-ntreagă dănănaie.

Ne-ademenște visul cu momele,
dar iată că o clipă destramă toată cazna.
Au cine n-o apucă, din când în când, și razna
și n-a visat să-și facă în Spania castele?
Barbați, femei, și ei și ele,
visează treji adesea Paradisul.
Nimic nu-i mai plăcut decât e visul,
că te strămută-n lună și în stele
și tot ce vrei îți dăruie:
palatele, iubirile, măririle
și tot ce văd și jinduiesc privirile ;
dar vraja lui prea repede se năruie.
Cu toate că știu bine că visul veșnic minte,
tot mai visez și eu din vreme-n vreme
că sunt un padișah cu diademe...
Dar mă trezesc curând, din nou  cuminte,
tot Badea Ion ca mai-nainte...

Poezia N-Auzi Cum Bat Și Cheamă ? de Magda Isanos

N-AUZI CUM BAT ȘI CHEAMĂ ?



N-auzi cum bat și cheamă,
în soare, clopote mari de-aramă ?
Din cețuri se ivește cetatea
și toate există în claritatea
ceasului fără-amintiri.




Fire de iarbă subțiri
se înalță și cîntă ;
crinii cîmpului se-nveșmîntă,
mii de flori cu cădelnițe și cățui
au ieșit întru slava lui.




,,Nici un bob de nisip, spun ele,
nu se mișcă fără voia ta.
Doamne, nu ne uita.''
Numai mîinile mele grele




nu se ridică pentru-nchinăciune.
Sufletul plin de umbre clătinătoare
nu mai pricepe zilnica minune
a răsăritului tău, soare.




În toate-i o lege profundă,
de care neamul meu omenesc
a fugit. În arborii liniștiți care cresc
în fuga timpului, albă, rotundă...
pe care numai noi o simțim.



În fiece lucru e zeul de care fugim.

Fabula Musca Și Diligența de La Fontaine

MUSCA ȘI DILIGENȚA

Pe o șosea pieptișă, pietroasă, cu pripoare,
de pretutindeni arsă de-a soarelui dogoare,
se opinteau, năprasnic, în hamuri șase cai
cu sufletul la gură, aprinși și albi de spume,
să urce diligența la deal, cu chiu, cu vai.
Firește, coborâse din ea întreaga lume.
Dar deodată, iată, că printre cai se iscă
de undeva, străfulgerând văpaia,
o Muscă îndrăzneață ce-i bâzâie și-i pișcă,
convinsă că-i ajută să miște hudubaia.
O ia-nainte, se repede-n coaste,
ca o suveică licăre prin roți,
i-ndeamnă și îi sâcâie pe toți,
ca-nluptă căpetenia de oaste.
Ținându-se de dânșii ca un scai,
se tânguie că-n munca asta grea,
și nimeni nu ajută beții cai.
S-a mai văzut atâta nesimțire?
Călugărul nici nu s-a sinchisit :
boscorodea într-una din Psaltire.
Își și găsise vremea de citit!
Iar lelea o pornise să cânte pe șosea,
de parcă de cântat ne mai ardea...
Dar între timp urcară caii coasta
și poposiră, istoviți, pe plai.
-,,Să răsuflăm și noi, cumetri cai,
și voi să mă plătiți de casna asta!"
Ca muștele, se-amestecată în toate
și printre noi atâția nechemați
ce pretutindeni fără doar și poate,
ar trebui să fie alungați.