ÎNDURERATUL EROS
Îndureratul Eros încă, încă
Mai hohoteşte-n plînset pe aleea
Trecutului. în şîlha lui adîncă
În care s-a pierdut fugind femeea.
Mai hohoteşte-n plînset pe aleea
Trecutului. în şîlha lui adîncă
În care s-a pierdut fugind femeea.
Îi bănuieşte-n fiece tulpină
Statura-nchisă veşnic sub blestem.
Aude printre frunze cum susină
Şi frunzele-ar trăda-o şi se tem.
Statura-nchisă veşnic sub blestem.
Aude printre frunze cum susină
Şi frunzele-ar trăda-o şi se tem.
Izvorul tăinuit păstrează chipul
Ce undele rîzînd îl răsfăţară,
Iar urmele le-a netezit nisipul,
De nu se mai cunoaşte semn în ţară.
Ce undele rîzînd îl răsfăţară,
Iar urmele le-a netezit nisipul,
De nu se mai cunoaşte semn în ţară.
Cînd luna iatăganul şi-l aruncă
În fundul apei cu pietriş de stele,
Ascultă Eros visător în luncă
Duiosul basm în grai de filomele.
În fundul apei cu pietriş de stele,
Ascultă Eros visător în luncă
Duiosul basm în grai de filomele.
Simţind că-i vine iar şi iar să plîngă,
Se face bun la inima ca pita,
Şi-mbrăţişează plin de dor o stîncă
În care poate-a-nmărmurit iubita.
Se face bun la inima ca pita,
Şi-mbrăţişează plin de dor o stîncă
În care poate-a-nmărmurit iubita.