AMINTIRE
Unde esși astăzi, nu știu.
Vulturi treceau prin Dumnezeu deasupra noastră.
Alunec în amintire, e-așa de mult de-atunci.
Pe culmile vechi unde soarele iese din pămînt
privirile tale erau albastre și-nalte de tot.
Zvon legendar se ridica din brazi.
Ochiul atot înțelegător era iezerul sfînt.
În mine se mai vorbește și astăzi despre tine.
Din gene, ape moarte mi se plreling.
Ar trebui să taiu iarba,
ar trebui să taiu iarba pe unde-ai trecut.
Cu coasa tăgăduirei pe umăr
în cea din urmă tristețe mă-ncing.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...