Poezia Maica Scintila de Tudor Arghezi

MAICA SCINTILA




Mîna Maicii Scintila de la ușe
Îi moale ca o mînușe.
Ochii lungi ai Cuvioșiei-Sale,
Ca niște migdale,
Cu pleoapele apropiate
Dorm pe jumătate.
Sîngele candelei obrazului e de undelemn.
O Madonă de majolică. Un crucifix de lemn.
Un surîs de înger întristat
A trecut, i-a zburat
Ca o columbă, pe dinainte.
Pasul, nesimțit în veșminte,
Vrea tot mai încet să o ducă,
Imaterial și lin, de nălucă.





Florile și fluturii au rămas într-un vis
De stingere în aghiezmele din Paradis.
Nimic nu mai lucește și cîntă.
De dincolo de zare sfîntă
Se-aude-abia corul cetelor sfinte
Cu peruci de aur și cu încălțăminte
Ușoară, de catifea stelară.




Maica Scintila înghiață,
La ușa școlii de o viață,
Descuie și încuie, deschide și închide
Cu chei palide și livide.
Cunoaște toate domnișoarele mititele
Care poartă pe Hristos între mărgele,
Și pe cele care s-au măritat,
Cu diplomă și certificat.
Maica mai descuie ușa din coridor
Fetelor fetițelor.



Maica tristă, maică suavă,
Ești bolnavă
De seninătate și slavă.

Poezia Maica Scintila de Tudor Arghezi

MAICA SCINTILA




Mîna Maicii Scintila de la ușe
Îi moale ca o mînușe.
Ochii lungi ai Cuvioșiei-Sale,
Ca niște migdale,
Cu pleoapele apropiate
Dorm pe jumătate.
Sîngele candelei obrazului e de undelemn.
O Madonă de majolică. Un crucifix de lemn.
Un surîs de înger întristat
A trecut, i-a zburat
Ca o columbă, pe dinainte.
Pasul, nesimțit în veșminte,
Vrea tot mai încet să o ducă,
Imaterial și lin, de nălucă.





Florile și fluturii au rămas într-un vis
De stingere în aghiezmele din Paradis.
Nimic nu mai lucește și cîntă.
De dincolo de zare sfîntă
Se-aude-abia corul cetelor sfinte
Cu peruci de aur și cu încălțăminte
Ușoară, de catifea stelară.




Maica Scintila înghiață,
La ușa școlii de o viață,
Descuie și încuie, deschide și închide
Cu chei palide și livide.
Cunoaște toate domnișoarele mititele
Care poartă pe Hristos între mărgele,
Și pe cele care s-au măritat,
Cu diplomă și certificat.
Maica mai descuie ușa din coridor
Fetelor fetițelor.



Maica tristă, maică suavă,
Ești bolnavă
De seninătate și slavă.

Poezia Potcovarii de Tudor Arghezi

POTCOVARII



Cu nările-n părete, un șir de armăsari
Cu jarul subt ciocane, un pîlc de potcovari.
Par de la brîu la scule de zece ori mai mari.




Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit,
Și faurul cel negru și roșu-i mulțumit
Potcoava pe copită că drept s-a potrivit.




De-acum și armăsarii-n povară, cîte doi,
Vor căuta cu sete văpaia din noroi,
S-o scapere pe cremeni cu colți pătrați și noi.




Un faur din bătaie ciocanul și-l oprește,
Căci un cărbune brațul i-l mușcă și-l ciupește.
Îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două dește.

Poezia Potcovarii de Tudor Arghezi

POTCOVARII



Cu nările-n părete, un șir de armăsari
Cu jarul subt ciocane, un pîlc de potcovari.
Par de la brîu la scule de zece ori mai mari.




Pe nicovală fierul ia chipul cuvenit,
Și faurul cel negru și roșu-i mulțumit
Potcoava pe copită că drept s-a potrivit.




De-acum și armăsarii-n povară, cîte doi,
Vor căuta cu sete văpaia din noroi,
S-o scapere pe cremeni cu colți pătrați și noi.




Un faur din bătaie ciocanul și-l oprește,
Căci un cărbune brațul i-l mușcă și-l ciupește.
Îl ia, ca pe un purec, din loc, cu două dește.

Poezia Cei Doi Orbi de Tudor Arghezi

CEI DOI ORBI



Mergîndu-și Domnul drumurile sfinte,
Doi orbi ieșiră Domnului nainte.
Legați de braț și spînzurați în bîte,
Păreau, iscați din depărtare,
O plăsmuire cu-arătări urîte,
Cu coarne, cu spinări și opt picioare.





Născuți în beznă ca-ntr-un mîl de apă,
Ei au rămas încătușați de-o groapă,
Și s-au tîrît și-au dibuit domol,
Ca mărăcinii fără de tulpină
Pe-o nentreruptă margine de gol,
Între lumină și-ntre rădăcină.





-,,Mîntuitorule ! strigară cît putură,
Trimite orbilor căutătură.
Despică gloata cu Cuvîntul,
Că ne strivesc bolnavii și ne ceartă,
Și poruncește a cădea pămîntul
De pe lumina ochilor-ne moartă.''



Isus întinse mîna, și
S-a luminat lumea de zi.

Poezia Cei Doi Orbi de Tudor Arghezi

CEI DOI ORBI



Mergîndu-și Domnul drumurile sfinte,
Doi orbi ieșiră Domnului nainte.
Legați de braț și spînzurați în bîte,
Păreau, iscați din depărtare,
O plăsmuire cu-arătări urîte,
Cu coarne, cu spinări și opt picioare.





Născuți în beznă ca-ntr-un mîl de apă,
Ei au rămas încătușați de-o groapă,
Și s-au tîrît și-au dibuit domol,
Ca mărăcinii fără de tulpină
Pe-o nentreruptă margine de gol,
Între lumină și-ntre rădăcină.





-,,Mîntuitorule ! strigară cît putură,
Trimite orbilor căutătură.
Despică gloata cu Cuvîntul,
Că ne strivesc bolnavii și ne ceartă,
Și poruncește a cădea pămîntul
De pe lumina ochilor-ne moartă.''



Isus întinse mîna, și
S-a luminat lumea de zi.

Poezia Sonet de Izbîndă de Tudor Arghezi

SONET DE IZBÎNDĂ




Izbînda strînse-alături vitejii la festin,
În platoșe, subt coifuri, cu suliți și topoare.
Și zalelor frecate din nou, licăritoare,
Li se stropea oglinda cu picături de vin




Voinicii apărară fruntării și ogoare
De fala cîte unui străin sau nestrăin,
Și-i rătezară capul cu ochii de venin,
Și-n puseră zăbală-n gingii sîngerătoare.





Toți ațintesc cu pizmă pe cruntul căpitan,
Căci fiecare-n sine de spada lui se miră ;
Porunca lui temută smeri și pe Satan.




Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor,
Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră
Și sfărimînd-o-n palmă, răcnește ; - ,,Vreau să mor !''

Poezia Sonet de Izbîndă de Tudor Arghezi

SONET DE IZBÎNDĂ




Izbînda strînse-alături vitejii la festin,
În platoșe, subt coifuri, cu suliți și topoare.
Și zalelor frecate din nou, licăritoare,
Li se stropea oglinda cu picături de vin




Voinicii apărară fruntării și ogoare
De fala cîte unui străin sau nestrăin,
Și-i rătezară capul cu ochii de venin,
Și-n puseră zăbală-n gingii sîngerătoare.





Toți ațintesc cu pizmă pe cruntul căpitan,
Căci fiecare-n sine de spada lui se miră ;
Porunca lui temută smeri și pe Satan.




Dar ăst fără de teamă flăcău biruitor,
Se uită-n fundul cupei ce buzele-o goliră
Și sfărimînd-o-n palmă, răcnește ; - ,,Vreau să mor !''

Poezia Voci de Tudor Arghezi

VOCI




Tot sufletu-i un clopot mișcat în vînt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunînd în ceasul vieții,
I-asculți bătaia moale, a unuia, departe
Și depărtat în brumă și noaptea cu drumeții.




Îl știi șoptind în zarea durerilor trecute
Și, drept ecou, răspunde o șoaptă de regret,
Și suferința veche pe cea de-acuma se-ascute
Și simți cum vine zilnic ecoul mai încet.





Ți-ai rechemat grădina din timpuri, deșteptată :
Duminici în cîmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeșile sumese și umbra lor curată,
Și-un zmalț în geamul casei, din liniștea din stele.





Sunați în amintire, voi suflete, pe rînd,
Cîte-ați trecut prin mine și cîte-ați mai rămas,
Cîte v-ați stins de-a pururi și cărora un gînd
Sau licăr de lumină vă ține loc de glas.




Cînd sufletele toate detot vor fi tăcut
Va mai rămîne, poate, un clopot viu la poartă.
Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric și-n timp cu mîna moartă ?

Poezia Voci de Tudor Arghezi

VOCI




Tot sufletu-i un clopot mișcat în vînt pe toarte.
L-auzi printre utrenii sunînd în ceasul vieții,
I-asculți bătaia moale, a unuia, departe
Și depărtat în brumă și noaptea cu drumeții.




Îl știi șoptind în zarea durerilor trecute
Și, drept ecou, răspunde o șoaptă de regret,
Și suferința veche pe cea de-acuma se-ascute
Și simți cum vine zilnic ecoul mai încet.





Ți-ai rechemat grădina din timpuri, deșteptată :
Duminici în cîmpie, zorele pe zăbrele,
Cămeșile sumese și umbra lor curată,
Și-un zmalț în geamul casei, din liniștea din stele.





Sunați în amintire, voi suflete, pe rînd,
Cîte-ați trecut prin mine și cîte-ați mai rămas,
Cîte v-ați stins de-a pururi și cărora un gînd
Sau licăr de lumină vă ține loc de glas.




Cînd sufletele toate detot vor fi tăcut
Va mai rămîne, poate, un clopot viu la poartă.
Cine-o veni atuncea din vechiul tău trecut
Să sune-n întuneric și-n timp cu mîna moartă ?

Poezia Siuș de Tudor Arghezi

SUIȘ



Tu ești asemeni celui care
Te-a frămîntat, te-a căutat și născocit,
Și semn izbit în tine-a-ncremenit
De sabie biruitoare.




Aceluia ce-atinge neatins noroiul
Și poate duce drum și peste cer,
Printre aramă, cremene și fier ;
Giganticul, molatecul, vioiul.




El năzuiește-n lespede schimbare,
Singurătăți, de sus, de stalactit,
Din veac cu toate fiind nepotrivit
Și aripile strînse fiindu-i călătoare.





Tu știi tăcea cînd este de tăcere
Și-n toată ora-nnalți cîte un turn
Arhanghelului mare taciturn,
Neliniștit de greaua lui putere.




Știi suferi, iubi și mîngîia,
Îndepărtat de oameni și de tine,
Dar bucurii tînjite și suspine
Nu aburesc oțelul și sticlirea ta.

Poezia Siuș de Tudor Arghezi

SUIȘ



Tu ești asemeni celui care
Te-a frămîntat, te-a căutat și născocit,
Și semn izbit în tine-a-ncremenit
De sabie biruitoare.




Aceluia ce-atinge neatins noroiul
Și poate duce drum și peste cer,
Printre aramă, cremene și fier ;
Giganticul, molatecul, vioiul.




El năzuiește-n lespede schimbare,
Singurătăți, de sus, de stalactit,
Din veac cu toate fiind nepotrivit
Și aripile strînse fiindu-i călătoare.





Tu știi tăcea cînd este de tăcere
Și-n toată ora-nnalți cîte un turn
Arhanghelului mare taciturn,
Neliniștit de greaua lui putere.




Știi suferi, iubi și mîngîia,
Îndepărtat de oameni și de tine,
Dar bucurii tînjite și suspine
Nu aburesc oțelul și sticlirea ta.

Poezia În Golf de Tudor Arghezi

ÎN GOLF




Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.





Oglinda lui nicio lopată
Și luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i țărm, nu-i pămînt.




Uitată-n lumină sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.

Poezia În Golf de Tudor Arghezi

ÎN GOLF




Departe, prin suflet, prin zare
Alb crește din lac,
Deschis în tăcerea cea mare,
Un templu, din veac.





Oglinda lui nicio lopată
Și luntre n-ating niciodată,
Nu cleatină vînt.
Nu-i țărm, nu-i pămînt.




Uitată-n lumină sihastră,
Ogiva sticlește pustie
De-o flacără fostă albastră,
Ajunsă în gol cenușie.

Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.

Poezia Schivnicie de Tudor Arghezi

SCHIVNICIE





Subt povîrnișul caselor de șiță
Întîrzia din ceruri o șuviță,
Oprită-n marea moartă a nopților din sat,
De-o cracă neagră de potop uscat.




Turmele albe de azur și foc
Încet s-au strămutat din loc.
S-a răsucit lumina-n sine ca zuluful.
Cerul, dezumflat, și-a strîns burduful.




Vînt e ? Geamăt e ? Agonie este ?
Spaimă liniștită stăpînește preste.
Al cui e glasul mare care bate ?
Au vine din Psaltire ? Au vine din cetate ?


Dropii de beznă se tîrăsc îngenunchiate.

Poezia Zăpadă de Tudor Arghezi

ZĂPADĂ



Fulg limpede și pur,
Te-aștept să te scobori,
Petală de pe flori
Sădite în azur.





Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ți facă fința albă.




Dar ajungînd la noi,
Cu steaua și cu luna,
Tu treci întodeauna
Și lași în lut noroi.

Poezia Zăpadă de Tudor Arghezi

ZĂPADĂ



Fulg limpede și pur,
Te-aștept să te scobori,
Petală de pe flori
Sădite în azur.





Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ți facă fința albă.




Dar ajungînd la noi,
Cu steaua și cu luna,
Tu treci întodeauna
Și lași în lut noroi.

Astmul Bronșic Tratamente Naturiste

ASTMUL BRONȘIC



Boala caracterizată prin nevoia intensă de aer,
cu expirație greoaie, sufocare, hipersecreție, spasm
și dop de mucus. Astmul bronșic este o hipersensibilitate
la o substanță oarecare - alergie, dar un rol deosebit cronicizarea
este de lungă durată, astmul bronșic poate duce la emfizem
pulmonar și la insuficiență cardiacă.



Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Angelica - Angelica archangelica : Decoct din 5 g
de rădăcină mărunțită la o cană de apă, timp de 2 minute.
Se administrează intern : se bea pe parcursul unei zile .
Tincutură medicinală obținută tot din rădăcină mărunțită.
Se administrează intern : cîte 15 picături de 3 ori pe zi.




Captalanul - Petasites hybridus ( L. ) G. M. Sch. - Petasites officinalis Mnch. -
Petasites kablianus Tausch : Decoct din 2 lingurițe de rizomi și stoloni la
o cană de apă. Se administrează intern cîte o cană pe zi.




Ciuboțica cucului - Primula officinalis : Infuzie 2 lingurițe de flori și
rădăcină mărunțite la o cană de apă. Se administrează intern :
se bea pe parcusul unei zile.




Cîrcelul - Ephedra vulgaris Rich : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene
ale plantei, la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi.




Isopul - Hyssopus officinalis : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene ale plantei,
la 300 ml apă. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Jneapănul - Pinus montana Mill : Înfuzie din 5 g, din muguri și lujeri tineri,
la 300 ml apă. Se administrează intern : 300 ml pe zi.



Laptele cîinelui - Euphorbia peplis : Decoct din 2 g de semințe
la 100 ml apă. Se administrează intern în timpul crizelor.



+ Laurul - Datura stramonium : Decoct din 0,5-1 g de frunze uscate și pisate
la 200 ml apă. Se administrează internă în timpul crizelor.




Lichenul de piatră - Cetraria islandica : Decoct dintr-o linguriță de
plantă la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi
amestecat cu lapte.




Lumînărica - Verbascum phlamoides : Verbascum tha psiforme Schard -
Verbascum thapsus : Infuzie dintr-o linguriță de flori la o cană de apă.
Se administrează intern : o cană pe parcusul unei zile.




Nalba mare - Althaea officinalis : Infuzie dintr-o linguriță de frunze
și flori la o cană de apă. Se administrează intern : 1-2 căni pe zi.
Se mai utilizează maceratul la rece dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită
la o cană de apă, timp de 30 de minute ; se adaugă un vîrf de cuțit de
bicarbonat de sodiu. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Negrilica - Nigella sativa : Decoct din 3 g de semințe pisate la 100 ml apă.
se administrează intern : 2 căni pe zi.



Șovîrvul - Origanum vulgare : Infuzie din 1-2 lingurițe,
din părțile aeriene ale plantei, la 200 ml apă.
Se administrează intern : se beau 3 pahare pe zi.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Astmul Bronșic Tratamente Naturiste

ASTMUL BRONȘIC



Boala caracterizată prin nevoia intensă de aer,
cu expirație greoaie, sufocare, hipersecreție, spasm
și dop de mucus. Astmul bronșic este o hipersensibilitate
la o substanță oarecare - alergie, dar un rol deosebit cronicizarea
este de lungă durată, astmul bronșic poate duce la emfizem
pulmonar și la insuficiență cardiacă.



Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Angelica - Angelica archangelica : Decoct din 5 g
de rădăcină mărunțită la o cană de apă, timp de 2 minute.
Se administrează intern : se bea pe parcursul unei zile .
Tincutură medicinală obținută tot din rădăcină mărunțită.
Se administrează intern : cîte 15 picături de 3 ori pe zi.




Captalanul - Petasites hybridus ( L. ) G. M. Sch. - Petasites officinalis Mnch. -
Petasites kablianus Tausch : Decoct din 2 lingurițe de rizomi și stoloni la
o cană de apă. Se administrează intern cîte o cană pe zi.




Ciuboțica cucului - Primula officinalis : Infuzie 2 lingurițe de flori și
rădăcină mărunțite la o cană de apă. Se administrează intern :
se bea pe parcusul unei zile.




Cîrcelul - Ephedra vulgaris Rich : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene
ale plantei, la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi.




Isopul - Hyssopus officinalis : Infuzie din 3 g, din părțile aeriene ale plantei,
la 300 ml apă. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Jneapănul - Pinus montana Mill : Înfuzie din 5 g, din muguri și lujeri tineri,
la 300 ml apă. Se administrează intern : 300 ml pe zi.



Laptele cîinelui - Euphorbia peplis : Decoct din 2 g de semințe
la 100 ml apă. Se administrează intern în timpul crizelor.



+ Laurul - Datura stramonium : Decoct din 0,5-1 g de frunze uscate și pisate
la 200 ml apă. Se administrează internă în timpul crizelor.




Lichenul de piatră - Cetraria islandica : Decoct dintr-o linguriță de
plantă la o cană de apă. Se administrează intern : 2 căni pe zi
amestecat cu lapte.




Lumînărica - Verbascum phlamoides : Verbascum tha psiforme Schard -
Verbascum thapsus : Infuzie dintr-o linguriță de flori la o cană de apă.
Se administrează intern : o cană pe parcusul unei zile.




Nalba mare - Althaea officinalis : Infuzie dintr-o linguriță de frunze
și flori la o cană de apă. Se administrează intern : 1-2 căni pe zi.
Se mai utilizează maceratul la rece dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită
la o cană de apă, timp de 30 de minute ; se adaugă un vîrf de cuțit de
bicarbonat de sodiu. Se administrează intern : se bea pe parcusul unei zile.




Negrilica - Nigella sativa : Decoct din 3 g de semințe pisate la 100 ml apă.
se administrează intern : 2 căni pe zi.



Șovîrvul - Origanum vulgare : Infuzie din 1-2 lingurițe,
din părțile aeriene ale plantei, la 200 ml apă.
Se administrează intern : se beau 3 pahare pe zi.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Fabula Liga Șobolanilor de La Fontaine

LIGA ȘOBOLANILOR


Temându-se de un Motan,
ce-l tot pândea să-i facă felul,
se duse cu sfială Șoricelul
să-i ceară o povață bătrânului Gherlan.
Măria Lui Șobolănească
chitise să se oploșească
într-un palat cu nalta bolți
și zice-se că nu știa ce-i frica:
nesocotea Motanul și Pisica
și nu-i păsa de labe ori de colți.
-„Drăguțule, i-ar fi răspuns Gherlanul,
eu singur, orice-aș face,
n-aș izbuti să izgonesc Motanul,
dar Mătăluță fii, te rog, pe pace,
că de-o să strângem roată
șobolănimea toată,
îi vom juca un renghi
acestui pezevenghi!”
O și zbughi de zor printr-o spărtură
și-ajunse în cămară cu sufletul la gură.
-„Dar ce-ai pățit? îi spuse un musafir gălbui
din câți se îmbuibau pe seama lui.
-„Vă spun pe scurt: venii la voi c-un țel:
să-l ajutăm pe bietul Șoricel!
Dihania aceea cumplită, Motănilă,
ar vrea să-l prăpădească fără milă.
Și poate căpcăunul aceasta-n câțiva ani,
când n-o să aibă Șoareci, dă buzna-n Șobolani!”
Înfuriați, Gherlanii strigară toți: La arme!
de-ai fi crezut că borțile-au să darme.
Gherlancele, firește, au izbucnit în plâns,
dar Șobolanii hrana în raniță și-au strâns,
și au pornit - alai năpraznic -
de parcă se duceau la praznic.
Motanul, ajungându-și țelul,
și înhățase Șoricelul.
Cu el în dinți văzând Cotoiul
că se apropie puhoiul,
când s-a răstit la ei o dată,
a-mprăștiat întreaga gloată.
Temându-se ca un cumva s-o pată,
au renunțat pe loc la tărăboi
și la război,
și s-au retras, eroic, în borte de îndată.
Iar dacă tot mai pleacă
vrun Șobolan haihui,-
Motanul îl înșfacă
și-i vai de pielea lui!

Fabula Liga Șobolanilor de La Fontaine

LIGA ȘOBOLANILOR


Temându-se de un Motan,
ce-l tot pândea să-i facă felul,
se duse cu sfială Șoricelul
să-i ceară o povață bătrânului Gherlan.
Măria Lui Șobolănească
chitise să se oploșească
într-un palat cu nalta bolți
și zice-se că nu știa ce-i frica:
nesocotea Motanul și Pisica
și nu-i păsa de labe ori de colți.
-„Drăguțule, i-ar fi răspuns Gherlanul,
eu singur, orice-aș face,
n-aș izbuti să izgonesc Motanul,
dar Mătăluță fii, te rog, pe pace,
că de-o să strângem roată
șobolănimea toată,
îi vom juca un renghi
acestui pezevenghi!”
O și zbughi de zor printr-o spărtură
și-ajunse în cămară cu sufletul la gură.
-„Dar ce-ai pățit? îi spuse un musafir gălbui
din câți se îmbuibau pe seama lui.
-„Vă spun pe scurt: venii la voi c-un țel:
să-l ajutăm pe bietul Șoricel!
Dihania aceea cumplită, Motănilă,
ar vrea să-l prăpădească fără milă.
Și poate căpcăunul aceasta-n câțiva ani,
când n-o să aibă Șoareci, dă buzna-n Șobolani!”
Înfuriați, Gherlanii strigară toți: La arme!
de-ai fi crezut că borțile-au să darme.
Gherlancele, firește, au izbucnit în plâns,
dar Șobolanii hrana în raniță și-au strâns,
și au pornit - alai năpraznic -
de parcă se duceau la praznic.
Motanul, ajungându-și țelul,
și înhățase Șoricelul.
Cu el în dinți văzând Cotoiul
că se apropie puhoiul,
când s-a răstit la ei o dată,
a-mprăștiat întreaga gloată.
Temându-se ca un cumva s-o pată,
au renunțat pe loc la tărăboi
și la război,
și s-au retras, eroic, în borte de îndată.
Iar dacă tot mai pleacă
vrun Șobolan haihui,-
Motanul îl înșfacă
și-i vai de pielea lui!

Fabula Pădurarul Și Pădurea de La Fontaine

PĂDURARUL ȘI PĂDUREA


C-a rupt-o sau că, poate, s-o fi-ntâmplat să-i cadă,
ajunse cu toporul în mână fără coadă.
Pădurea-n vremea asta nici nu se sinchisea.
Dar Pădurarul nostru rugatu-s-a de ea
o creangă, numai una, să-i mai dea,
făcându-i jurăminte că de azi
s-o duce după lemne în altă parte
și va cruța bătrânii stejari și mândri brazi...
Pădurea, amăgită de vorbele-i deșarte,
i-a dat-o osândindu-se la moarte.
(Avea, în scurtă vreme, amar să se căiască!)
Îndată, Pădurarul, uitând de jurăminte,
purcese s-o sluțească
mai crâncean ca-nainte.
Ce rost avea să plângă
acuma, să n-o darme,
când ea, ca o nătângă,
îi dăruise arme?...


Faci bine tuturor și lumea, zău,
îți face rău!
În van te zbați și strigi, că n-ai putința
să smulgi din rădăcini, din jurul tău,
abuzurile, nerecunoștința.
Dar poți să taci când vezi un nătărău
sluțind nămiaza mare-n chip barbar
plăcuțele umbrare ce când pe rând dispar?...

Fabula Pădurarul Și Pădurea de La Fontaine

PĂDURARUL ȘI PĂDUREA


C-a rupt-o sau că, poate, s-o fi-ntâmplat să-i cadă,
ajunse cu toporul în mână fără coadă.
Pădurea-n vremea asta nici nu se sinchisea.
Dar Pădurarul nostru rugatu-s-a de ea
o creangă, numai una, să-i mai dea,
făcându-i jurăminte că de azi
s-o duce după lemne în altă parte
și va cruța bătrânii stejari și mândri brazi...
Pădurea, amăgită de vorbele-i deșarte,
i-a dat-o osândindu-se la moarte.
(Avea, în scurtă vreme, amar să se căiască!)
Îndată, Pădurarul, uitând de jurăminte,
purcese s-o sluțească
mai crâncean ca-nainte.
Ce rost avea să plângă
acuma, să n-o darme,
când ea, ca o nătângă,
îi dăruise arme?...


Faci bine tuturor și lumea, zău,
îți face rău!
În van te zbați și strigi, că n-ai putința
să smulgi din rădăcini, din jurul tău,
abuzurile, nerecunoștința.
Dar poți să taci când vezi un nătărău
sluțind nămiaza mare-n chip barbar
plăcuțele umbrare ce când pe rând dispar?...

Fabula Vulpea Și Lupul de La Fontaine

VULPEA ȘI LUPUL


Ostașii îl priveau cu jind
și el s-ar fi dorit ostaș!
De unde oare-o fi venind
că omu-i veșnic cârcotaș?


Fiind prea șubredă la trup
să-nfrunte alte lighioaie,
o Vulpe vrea s-ajungă Lup.
Au Lupul nu se schimbă-n Oaie?


Visează-ațâția gugumani
că altă stare e mai roză
și Prințul nostru, la opt ani,
le-a scris o fabulă în proză.


Din strălucirea ei mi-e teamă
că prea puțin o să rămână
în vers; dar cugetul mă cheamă
s-apuc și astăzi pana-n mână


și să-l slăvesc pe îndelete
doar din cimpoiul meu de baci.
Vor trebui-n curând trompete
și cântăreți și mai dibaci.
Nu-s mare prooroc, se cheamă,
dar pot citi-n ascunse vreri
că pentru faptele-i de seamă
ne-ar trebui mai mulți Homeri,
din veac în veac să-i ducă vestea.
Dar, ce păcat! Mi-e tate teamă
că vremea noastră nu-i de-acestea!
Hai să încerc să deapăn acuma și povestea...


O Vulpe-i spuse-n preajma unei stâni
cumătrului: - „Aș vrea-n mâncăruri schimbare.
Tot pui sfrijiți și tot cocoși bătrâni!
Lehamite mi-i, zău, de-așa mâncare...
Tu, pururi, mergi la sigur și te hrănești mai bine.
Hai, ia-mă ucenică, Maestre, lângă tine,
că vreau s-ajung o Vulpe de pomină în neam!
M-apropii eu de turmă; tu stai pitit sub geam.
O-nhaț pe cea mai grasă din mioare
și-oi ști să fiu și recunoscătoare...”
-„Primesc, îi zise el, ce-mi ceri să fac.
Cum mi-a murit un frate, în blana lui te-mbrac...
O dăscăli cu grijă și-i spuse pân` la urmă,
chiar cum să depărteze dulăii de la turmă.
Văzându-se-ntr-o baltă că-i vine bine roba,
tot repeta cumătra să treacă bine proba.
La început, firește, rămase de rușine;
dar procedă mai bine, din ce în ce mai bine
și-ajunse să se poarte așa cum se cuvine.
Și noul Lup, cu toate că nu-și avea vechimea,
dă buzna-n prima turmă, și-arată istețimea
și răspândește groaza în toată-mprejurimea,-
precum acel Patroclu din gălbejite file
a speriat troienii-n armura lui Ahile...
Dăduse strechea-n turmă ca fumăraia-n stupi:
li se părea că-i vorba de haite-ntregi de Lupi.
Dulăii, baciul, turma s-au năpustit spre sat
și ca plocon o oaie beteagă i-au lăsat.
Porniseră gealații cu prada, bucuroși;
dar Vulpea, dând cu ochii pe drum de un cocoș
uită de oi, de lecții, de dascăl și de glugă
și o porni spre el în mare fugă.


Sunt unii care-ncearcă să se plimbe
prin meserii, cu gândul să se schimbe;
dar toată osteneala e-n zadar:
la primul pas își dau în petic iar!
Au nu-i așa că merge ca pe roate?
De la Măria Ta le-am luat pe toate;
morala, dialogul, urzeala și băteala.
Mi-a mai rămas să pun și eu ... croiala!

Fabula Vulpea Și Lupul de La Fontaine

VULPEA ȘI LUPUL


Ostașii îl priveau cu jind
și el s-ar fi dorit ostaș!
De unde oare-o fi venind
că omu-i veșnic cârcotaș?


Fiind prea șubredă la trup
să-nfrunte alte lighioaie,
o Vulpe vrea s-ajungă Lup.
Au Lupul nu se schimbă-n Oaie?


Visează-ațâția gugumani
că altă stare e mai roză
și Prințul nostru, la opt ani,
le-a scris o fabulă în proză.


Din strălucirea ei mi-e teamă
că prea puțin o să rămână
în vers; dar cugetul mă cheamă
s-apuc și astăzi pana-n mână


și să-l slăvesc pe îndelete
doar din cimpoiul meu de baci.
Vor trebui-n curând trompete
și cântăreți și mai dibaci.
Nu-s mare prooroc, se cheamă,
dar pot citi-n ascunse vreri
că pentru faptele-i de seamă
ne-ar trebui mai mulți Homeri,
din veac în veac să-i ducă vestea.
Dar, ce păcat! Mi-e tate teamă
că vremea noastră nu-i de-acestea!
Hai să încerc să deapăn acuma și povestea...


O Vulpe-i spuse-n preajma unei stâni
cumătrului: - „Aș vrea-n mâncăruri schimbare.
Tot pui sfrijiți și tot cocoși bătrâni!
Lehamite mi-i, zău, de-așa mâncare...
Tu, pururi, mergi la sigur și te hrănești mai bine.
Hai, ia-mă ucenică, Maestre, lângă tine,
că vreau s-ajung o Vulpe de pomină în neam!
M-apropii eu de turmă; tu stai pitit sub geam.
O-nhaț pe cea mai grasă din mioare
și-oi ști să fiu și recunoscătoare...”
-„Primesc, îi zise el, ce-mi ceri să fac.
Cum mi-a murit un frate, în blana lui te-mbrac...
O dăscăli cu grijă și-i spuse pân` la urmă,
chiar cum să depărteze dulăii de la turmă.
Văzându-se-ntr-o baltă că-i vine bine roba,
tot repeta cumătra să treacă bine proba.
La început, firește, rămase de rușine;
dar procedă mai bine, din ce în ce mai bine
și-ajunse să se poarte așa cum se cuvine.
Și noul Lup, cu toate că nu-și avea vechimea,
dă buzna-n prima turmă, și-arată istețimea
și răspândește groaza în toată-mprejurimea,-
precum acel Patroclu din gălbejite file
a speriat troienii-n armura lui Ahile...
Dăduse strechea-n turmă ca fumăraia-n stupi:
li se părea că-i vorba de haite-ntregi de Lupi.
Dulăii, baciul, turma s-au năpustit spre sat
și ca plocon o oaie beteagă i-au lăsat.
Porniseră gealații cu prada, bucuroși;
dar Vulpea, dând cu ochii pe drum de un cocoș
uită de oi, de lecții, de dascăl și de glugă
și o porni spre el în mare fugă.


Sunt unii care-ncearcă să se plimbe
prin meserii, cu gândul să se schimbe;
dar toată osteneala e-n zadar:
la primul pas își dau în petic iar!
Au nu-i așa că merge ca pe roate?
De la Măria Ta le-am luat pe toate;
morala, dialogul, urzeala și băteala.
Mi-a mai rămas să pun și eu ... croiala!

Fabula Cele Două Capre de La Fontaine

CELE DOUĂ CAPRE


Cum rupseră o gură, două
de iarbă umedă de rouă,
mânate de un duh de libertate,
porniră spre pășuni îndepărtate,
pe stâncile zvârlite de munte peste slăvi,
să-și plimbe nostalgia și setea de isprăvi.
O, nimeni, nu le poate opri, cu toată cazna!
Deci, cele două Capre porniră-ndată razna,
lăsând în urmă țarcul din livadă.
Mai sus de nori, acolo,-n slăvi, pe munte,
aveau, din întâmplare să se vadă
și, vrând-nevrând, să se înfrunte
pe-o punte
atât de-ngustă, că pe ea
nici două nevăstuici n-ar încăpea.
Iar apele șuvoiului, adânci
și repezi, cu vârtejuri și bulboane,
ce s-auzeau vuind cumplit sub stânci,
aveau să bage frica-n amazoane.
Și una dintr-o parte și alta dintr-o parte
porniră, totuși, dârze, mai departe...
Eu parcă-i văd la fel, prin pâcla anilor,
pe Filip și pe Ludovic cel Mare
venind la conferință, pe cărare,
în Insula Fazanilor !
Aidoma, semețele hoinare
ajunseră la jumătatea punții,
cuprinse de-ngâmfare.
Cum se credeau cu nimb în jurul frunții
(întâia dintre ele ca urmașă
a unei vrednice strămoașe,
de Polifem pe vremuri, lăsată Galateei
a doua, strănepoata Amalteei,
ce l-a hrănit pe Jupiter în fașă)-
nevrând să dea nici una înapoi,
căzură amândouă în șuvoi.


Asemenea pățănii nu sunt noi!

Fabula Cele Două Capre de La Fontaine

CELE DOUĂ CAPRE


Cum rupseră o gură, două
de iarbă umedă de rouă,
mânate de un duh de libertate,
porniră spre pășuni îndepărtate,
pe stâncile zvârlite de munte peste slăvi,
să-și plimbe nostalgia și setea de isprăvi.
O, nimeni, nu le poate opri, cu toată cazna!
Deci, cele două Capre porniră-ndată razna,
lăsând în urmă țarcul din livadă.
Mai sus de nori, acolo,-n slăvi, pe munte,
aveau, din întâmplare să se vadă
și, vrând-nevrând, să se înfrunte
pe-o punte
atât de-ngustă, că pe ea
nici două nevăstuici n-ar încăpea.
Iar apele șuvoiului, adânci
și repezi, cu vârtejuri și bulboane,
ce s-auzeau vuind cumplit sub stânci,
aveau să bage frica-n amazoane.
Și una dintr-o parte și alta dintr-o parte
porniră, totuși, dârze, mai departe...
Eu parcă-i văd la fel, prin pâcla anilor,
pe Filip și pe Ludovic cel Mare
venind la conferință, pe cărare,
în Insula Fazanilor !
Aidoma, semețele hoinare
ajunseră la jumătatea punții,
cuprinse de-ngâmfare.
Cum se credeau cu nimb în jurul frunții
(întâia dintre ele ca urmașă
a unei vrednice strămoașe,
de Polifem pe vremuri, lăsată Galateei
a doua, strănepoata Amalteei,
ce l-a hrănit pe Jupiter în fașă)-
nevrând să dea nici una înapoi,
căzură amândouă în șuvoi.


Asemenea pățănii nu sunt noi!

Fabula Avarul Și Maimuța de La Fontaine

AVARUL ȘI MAIMUȚA


Un om zgârcit și lacom de bănet
și-ngrămădea bănetul în sipet:
mormane de ducați și  de pistoli...
Eu, banii, când sunt leneși, îi socotesc frivoli!
Pe-o insulă pustie, ferit de Amfitrita,
strângea cu țărâita
sau cu nemiluita
și cu destulă fală își sporea comorile.
De multe ori apucau și zorile
tot numărând și calculând
și-l cam treceau sudorile
când da de câte-o lipsă, când și când.
Maimuța, mai deșteaptă ca stăpânul,
mai lua și ea din ce-aducea hapsânul
și-i azvârlea cu pumnul pe fereastră
în marea vălurită și albastră,
căci rămâneau adesea grămezile pe masă,
când mai pleca în grabă zgârcitul de acasă.
Pe cât simțeam stăpânului plăcere să-i adune,
pe-atât simțea Maimuța să-i zvârle în genune.
(Și poate că, în felul ei, jivina
era mai înțeleaptă, bat-o vina!)
Deci, ce-i trecu prin cap Maimuței noastre?
S-aducă niște jertfe genunelor albastre,
zvârlind monete-n apă de cleștar,
jucându-i festa astfel stăpânului avar.
A început, întâi, cu mărunțișul,
zvârlindu-l în talazuri cu pumnul, ca pietrișul.
Și, rând pe rând,
au mai pornit curând
monetele de aur și de argint, zburând,
care mai de care
de valoare,
atât de jinduite de bieții noștri oameni.
(Mai știi? N-or crește, oare, sporite, când le sameni?...)
Și-ar fi-ncercat cu toate grămezile puterile,
c-o desfătau grozac de mult căderile,
de nu pică stăpânul chiar atunci!


Decât să știi să te robesc averile,
mai bine, ca Maimuța, în valurile,
mai bine, ca Maimuța, în valuri le arunci!

Fabula Avarul Și Maimuța de La Fontaine

AVARUL ȘI MAIMUȚA


Un om zgârcit și lacom de bănet
și-ngrămădea bănetul în sipet:
mormane de ducați și  de pistoli...
Eu, banii, când sunt leneși, îi socotesc frivoli!
Pe-o insulă pustie, ferit de Amfitrita,
strângea cu țărâita
sau cu nemiluita
și cu destulă fală își sporea comorile.
De multe ori apucau și zorile
tot numărând și calculând
și-l cam treceau sudorile
când da de câte-o lipsă, când și când.
Maimuța, mai deșteaptă ca stăpânul,
mai lua și ea din ce-aducea hapsânul
și-i azvârlea cu pumnul pe fereastră
în marea vălurită și albastră,
căci rămâneau adesea grămezile pe masă,
când mai pleca în grabă zgârcitul de acasă.
Pe cât simțeam stăpânului plăcere să-i adune,
pe-atât simțea Maimuța să-i zvârle în genune.
(Și poate că, în felul ei, jivina
era mai înțeleaptă, bat-o vina!)
Deci, ce-i trecu prin cap Maimuței noastre?
S-aducă niște jertfe genunelor albastre,
zvârlind monete-n apă de cleștar,
jucându-i festa astfel stăpânului avar.
A început, întâi, cu mărunțișul,
zvârlindu-l în talazuri cu pumnul, ca pietrișul.
Și, rând pe rând,
au mai pornit curând
monetele de aur și de argint, zburând,
care mai de care
de valoare,
atât de jinduite de bieții noștri oameni.
(Mai știi? N-or crește, oare, sporite, când le sameni?...)
Și-ar fi-ncercat cu toate grămezile puterile,
c-o desfătau grozac de mult căderile,
de nu pică stăpânul chiar atunci!


Decât să știi să te robesc averile,
mai bine, ca Maimuța, în valurile,
mai bine, ca Maimuța, în valuri le arunci!

Fabula Țăranul De La Dunăre de La Fontaine

ȚĂRANUL DE LA DUNĂRE


Un Șoarece prin pozna și-ncrederea-i nuroadă
mi-a folosit, pe vremuri, ca dovadă
că omul,- om de treabă, cinstit, tâlhar sau cutră -
nu-i bine totdeauna să-l judeci după mutră.
Aș mai putea aduce noi pilde minunate
desprinse din Esop sau din Socrate,
dar și așa sunt cunoscute toate.
Azi v-aș putea propune, însă, ca model
țăranul zugrăvit în chip fidel
de înțeleptul Marcu-Aurel.


Avea Țăranul ăsta o barbă-așa stufoasă,
că-ntreaga lui făptură, păroasă la refuz,
părea o matahală fioroasă
de urs ieșit din peșteră, ursuz.
De sub sprâncene dese, neguroase,
privea scalâmb,
și-avea un nas cam borcănat și strâmb
și buzele întoarse și cărnoase.
Purta cojoc de capră sălbatică-n spinare,
și era-ncins, îmi pare, cu trestie de mare.
Venise pân` la Roma în pricina impunerii,
ca sol al unor târguri de lângă malul Dunării.
Căci nu era pe lume ungher cât de ascuns,
în care, duși de lăcomie,
romanii să nu fi pătruns.
Și solul, măsurându-i, le-a spus cu bărbăție:
-„Romanii și senatori, aș vrea să cer
întâi oblânduirea stăpânilor din cer,
să nu rostesc vro vorbă mai nelalocul ei,-
că fără ajutorul puternicilor zei
nu-i judecată dreaptă nici om fără prihane,
iar harul lor, de nu-l ceri la nevoi,
calci pravila din ceruri, cum o călcarăm noi,
ca să-ndurăm osânda urgiilor romane.
Da, mai curând din vina noastră decât din vrednicia ei
ne asuprește astăzi Roma, ca o pedeapsă de la zei!
Voi ne-ați robit pe vremuri prin săbii, suliți, arce;
dar carul vremii umblă și roata se întoarce
și s-ar putea ca zeii să mute și la voi
amarul și obida și jalea de la noi.
Feriți-vă de-a zeilor urgie,
căci dreapta lor mânie
ne-o pune, poate, mâine-n mână arme
să darme asuprirea și lanțul să ni-l sfarme,
făcându-vă, la rândul vostru, robi!
Azi suntem noi ai voștri. De ce? Doar de neghiobi!
Ce merite v-au hărăzit sub soare
să fiți stăpânitori peste popoare?
Să fi rămas cu fala și bogăția voastră!
Ce-ați căutat în sărăcia noastră?
Noi țarina străbună ne-o cultivăm în pace
cu brațele la sapă și-n meserii dibace.
Ce-au învățat, de pildă, germanii de la voi?
Sunt oameni pricepuți și curajoși
și de-ar fi fost și ei nesățioși și bătăioși
ar fi, în locul vostru, stăpâni și peste noi
și poate că ar fi mai omenoși
ca pretorii pe care ni-i tot trimiteți voi,
să-nfrunte zeii-n ceruri și în temple,
să-i supere cu lăcomia lor,
sfidându-i prin asemenea exemple.
Nimic nu le ajunge și pururea mai vor:
nici rodul țarini și-al pomului,
nici truda și obida omului.
I-au despuiat pe oameni și i-au jignit pe zei.
Nu mai lucrează nimeni pământul pentru ei.
Ne-am părăsit și casa și soția
să ne-nfrățim în munți, cu sihăstria.
Căci nu mai vrem s-aducel nenorociți pe lume
și să-mpuiem o țară ca Roma s-o sugrume.
Cât despre fiii noștri, sleiți la plug, la sapă,
noi, ca părinți, am vrea să-i știm în groapă.
Retrageți-vă solii, ce biruri strâng cu biciul,
că de la ei n-avem de luat exemple
decât ticăloșiile și viciul!
La fel e și la Roma, deși n-ai loc de temple!
De nu vii cu plocoane sau purpură, ca danie,
zadarnică rămâne sărmana ta strădanie:
poți să aștepți la ușă ani întregi,
că nu găsești scăpare nici în legi!
Cum plângerea cu care m-a-nvrednicit nepartea
prea slobodă-i și-ncepe, mă tem, să nu vă placă,-
e vremea pentru sol acum să tacă
și să-și aștepte moartea.”
Și, liniștit, trimisul în for a-ngenunchiat.
Au admirat romanii curajul și credința,
înțelepciunea ca și elocința
sălbaticului astfel prosternat
și ca osândă mai presus de ștreang
propuseră să-l suie patrician în rang
și pretorii-și schimbară în orice orășel
și-i scriseră discursul, să-l aibă ca model.
(Dar nu se prea ținură mult de el!)

Fabula Țăranul De La Dunăre de La Fontaine

ȚĂRANUL DE LA DUNĂRE


Un Șoarece prin pozna și-ncrederea-i nuroadă
mi-a folosit, pe vremuri, ca dovadă
că omul,- om de treabă, cinstit, tâlhar sau cutră -
nu-i bine totdeauna să-l judeci după mutră.
Aș mai putea aduce noi pilde minunate
desprinse din Esop sau din Socrate,
dar și așa sunt cunoscute toate.
Azi v-aș putea propune, însă, ca model
țăranul zugrăvit în chip fidel
de înțeleptul Marcu-Aurel.


Avea Țăranul ăsta o barbă-așa stufoasă,
că-ntreaga lui făptură, păroasă la refuz,
părea o matahală fioroasă
de urs ieșit din peșteră, ursuz.
De sub sprâncene dese, neguroase,
privea scalâmb,
și-avea un nas cam borcănat și strâmb
și buzele întoarse și cărnoase.
Purta cojoc de capră sălbatică-n spinare,
și era-ncins, îmi pare, cu trestie de mare.
Venise pân` la Roma în pricina impunerii,
ca sol al unor târguri de lângă malul Dunării.
Căci nu era pe lume ungher cât de ascuns,
în care, duși de lăcomie,
romanii să nu fi pătruns.
Și solul, măsurându-i, le-a spus cu bărbăție:
-„Romanii și senatori, aș vrea să cer
întâi oblânduirea stăpânilor din cer,
să nu rostesc vro vorbă mai nelalocul ei,-
că fără ajutorul puternicilor zei
nu-i judecată dreaptă nici om fără prihane,
iar harul lor, de nu-l ceri la nevoi,
calci pravila din ceruri, cum o călcarăm noi,
ca să-ndurăm osânda urgiilor romane.
Da, mai curând din vina noastră decât din vrednicia ei
ne asuprește astăzi Roma, ca o pedeapsă de la zei!
Voi ne-ați robit pe vremuri prin săbii, suliți, arce;
dar carul vremii umblă și roata se întoarce
și s-ar putea ca zeii să mute și la voi
amarul și obida și jalea de la noi.
Feriți-vă de-a zeilor urgie,
căci dreapta lor mânie
ne-o pune, poate, mâine-n mână arme
să darme asuprirea și lanțul să ni-l sfarme,
făcându-vă, la rândul vostru, robi!
Azi suntem noi ai voștri. De ce? Doar de neghiobi!
Ce merite v-au hărăzit sub soare
să fiți stăpânitori peste popoare?
Să fi rămas cu fala și bogăția voastră!
Ce-ați căutat în sărăcia noastră?
Noi țarina străbună ne-o cultivăm în pace
cu brațele la sapă și-n meserii dibace.
Ce-au învățat, de pildă, germanii de la voi?
Sunt oameni pricepuți și curajoși
și de-ar fi fost și ei nesățioși și bătăioși
ar fi, în locul vostru, stăpâni și peste noi
și poate că ar fi mai omenoși
ca pretorii pe care ni-i tot trimiteți voi,
să-nfrunte zeii-n ceruri și în temple,
să-i supere cu lăcomia lor,
sfidându-i prin asemenea exemple.
Nimic nu le ajunge și pururea mai vor:
nici rodul țarini și-al pomului,
nici truda și obida omului.
I-au despuiat pe oameni și i-au jignit pe zei.
Nu mai lucrează nimeni pământul pentru ei.
Ne-am părăsit și casa și soția
să ne-nfrățim în munți, cu sihăstria.
Căci nu mai vrem s-aducel nenorociți pe lume
și să-mpuiem o țară ca Roma s-o sugrume.
Cât despre fiii noștri, sleiți la plug, la sapă,
noi, ca părinți, am vrea să-i știm în groapă.
Retrageți-vă solii, ce biruri strâng cu biciul,
că de la ei n-avem de luat exemple
decât ticăloșiile și viciul!
La fel e și la Roma, deși n-ai loc de temple!
De nu vii cu plocoane sau purpură, ca danie,
zadarnică rămâne sărmana ta strădanie:
poți să aștepți la ușă ani întregi,
că nu găsești scăpare nici în legi!
Cum plângerea cu care m-a-nvrednicit nepartea
prea slobodă-i și-ncepe, mă tem, să nu vă placă,-
e vremea pentru sol acum să tacă
și să-și aștepte moartea.”
Și, liniștit, trimisul în for a-ngenunchiat.
Au admirat romanii curajul și credința,
înțelepciunea ca și elocința
sălbaticului astfel prosternat
și ca osândă mai presus de ștreang
propuseră să-l suie patrician în rang
și pretorii-și schimbară în orice orășel
și-i scriseră discursul, să-l aibă ca model.
(Dar nu se prea ținură mult de el!)

Ascaridoza ( Limbrici )Tratamente Naturiste

ASCARIDOZA



Boală parazitară produsă de limbrici - Ascaris lumbricoides,
frecventă la copii. Manifestări caracteristice : mîncărimi anale
și nazale, anemie, paloare, scăderea în greutate, dureri de cap, fenomene nervoase.



Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Coada șoricelului - Achillea millefolium : Infuzie din 2 linguri, din părțile aeriene florifere,
la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Coriandru - Coriandrum sativum : Infuzie din patru lingurițe de fructe
la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Crușînul - Rhamnus fragula : Infuzie din 2 lingurițe, din părți egale de coajă
și părți aeriene ale plantei, la 300 ml apă.
Se administreză intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Ghințura - Gentiana lutea : Decoct dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită
la 1000 ml apă. Se administrează intern : se bea de două ori pe zi
cîte o jumătate de cană.
Tinctura medicinală obținută din 20 g de rădăcină macerată în 100 ml alcool
de 70 grade, timp de 8 zile. Se administrează intern :
20 de picături de 2 ori pe zi.




Iarba mare - Inula helenium : Decoct obținut din 4 linguri de rădăcină
mărunțită la o cană de apă. Se administrează intern : 4 linguri pe zi.




Măceșul - Rosa canina : Fructele ca atare luate cu miere de albine
( două părți fructe de măceș și o parte miere ).
Se administrează intern : 2-3 lingurițe pe zi.



Schinduful - Trigonella Foenum graecum : Extrect fluid, tinctură
și sirop din semințe ; semințele sub formă de pulbere.


Din ce mai știu eu de la bunici mei, se mai tratează cu usturoi și acritură ( zeamă de varză, murături acree )

Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Ascaridoza ( Limbrici )Tratamente Naturiste

ASCARIDOZA



Boală parazitară produsă de limbrici - Ascaris lumbricoides,
frecventă la copii. Manifestări caracteristice : mîncărimi anale
și nazale, anemie, paloare, scăderea în greutate, dureri de cap, fenomene nervoase.



Plantele medicinale indicate și modul de utilizare în tratament



Coada șoricelului - Achillea millefolium : Infuzie din 2 linguri, din părțile aeriene florifere,
la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Coriandru - Coriandrum sativum : Infuzie din patru lingurițe de fructe
la 100 ml apă. Se administrează intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Crușînul - Rhamnus fragula : Infuzie din 2 lingurițe, din părți egale de coajă
și părți aeriene ale plantei, la 300 ml apă.
Se administreză intern : se bea dimineața pe stomacul gol.



Ghințura - Gentiana lutea : Decoct dintr-o linguriță de rădăcină mărunțită
la 1000 ml apă. Se administrează intern : se bea de două ori pe zi
cîte o jumătate de cană.
Tinctura medicinală obținută din 20 g de rădăcină macerată în 100 ml alcool
de 70 grade, timp de 8 zile. Se administrează intern :
20 de picături de 2 ori pe zi.




Iarba mare - Inula helenium : Decoct obținut din 4 linguri de rădăcină
mărunțită la o cană de apă. Se administrează intern : 4 linguri pe zi.




Măceșul - Rosa canina : Fructele ca atare luate cu miere de albine
( două părți fructe de măceș și o parte miere ).
Se administrează intern : 2-3 lingurițe pe zi.



Schinduful - Trigonella Foenum graecum : Extrect fluid, tinctură
și sirop din semințe ; semințele sub formă de pulbere.


Din ce mai știu eu de la bunici mei, se mai tratează cu usturoi și acritură ( zeamă de varză, murături acree )

Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Conservarea Plantelor Medicinale Tratamente Naturiste

CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE



După uscarea plantelor și organelor de plantă
trbuie păstrate în pungi de hîrtie duble,
pergaminate, în cutii de lemn
sau de carton, se etichetează și se
depozitează în încăperile curate, uscate
și la adăpost de alte mirosuri.
Plantele otrăvitoare ( + ) se vor depozita
separat de cele neotrăvitoare, la fel și
plantele care eu miros puternic,
de exemplu odoleanul.
 În general se recomandă ca plantele medicinale,
după recoltare și uscarea, să fie reînoite
după 1-3 ani ; se va da prioritate florilor și frunzelor,
în special acelor care conțin uleiuri eterice,
scoarțele, rădăcinile și tulpine dovedindu-se a avea
o durată de conservare mai îndelungată.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Conservarea Plantelor Medicinale Tratamente Naturiste

CONSERVAREA PLANTELOR MEDICINALE



După uscarea plantelor și organelor de plantă
trbuie păstrate în pungi de hîrtie duble,
pergaminate, în cutii de lemn
sau de carton, se etichetează și se
depozitează în încăperile curate, uscate
și la adăpost de alte mirosuri.
Plantele otrăvitoare ( + ) se vor depozita
separat de cele neotrăvitoare, la fel și
plantele care eu miros puternic,
de exemplu odoleanul.
 În general se recomandă ca plantele medicinale,
după recoltare și uscarea, să fie reînoite
după 1-3 ani ; se va da prioritate florilor și frunzelor,
în special acelor care conțin uleiuri eterice,
scoarțele, rădăcinile și tulpine dovedindu-se a avea
o durată de conservare mai îndelungată.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Fructelor Semințelor Scoarțelor Plantelor Otrăvitoare Tratamente Naturiste

USCAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR



Fructele se usucă, de preferință, în uscătorii artificiale.
Pe timp uscat și călduros se pot usca și în aer liber,
întinse în straturi subțiri pe hîrtii sau rame.

Uscarea semințelor, operație mai puțin dificilă
decît a celorlalte părți din plantă,
deoarece umiditatea lor este mică, se face
în poduri sau în aer liber ; se recomandă
a fi, din cînd în cînd, întoarse.



USCAREA SCOARȚELOR


Se face, de preferință, în uscătorii artificiale.
În lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea
se poate face și în aer liber.
Scoarțele sînt considerate uscate cînd se rup cu un zgomot sec.




USCAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE


( + ) Trebuie făcută cu cea mai mare grijă, în încăperi care se pot
încuia și cu totul separat de plantele neotrăvitoare.
După terminarea uscării, încăperile vor fi bine curățate,
și aerisite iar gunoiul ars.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Fructelor Semințelor Scoarțelor Plantelor Otrăvitoare Tratamente Naturiste

USCAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR



Fructele se usucă, de preferință, în uscătorii artificiale.
Pe timp uscat și călduros se pot usca și în aer liber,
întinse în straturi subțiri pe hîrtii sau rame.

Uscarea semințelor, operație mai puțin dificilă
decît a celorlalte părți din plantă,
deoarece umiditatea lor este mică, se face
în poduri sau în aer liber ; se recomandă
a fi, din cînd în cînd, întoarse.



USCAREA SCOARȚELOR


Se face, de preferință, în uscătorii artificiale.
În lipsa acestora, pe timp frumos, uscarea
se poate face și în aer liber.
Scoarțele sînt considerate uscate cînd se rup cu un zgomot sec.




USCAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE


( + ) Trebuie făcută cu cea mai mare grijă, în încăperi care se pot
încuia și cu totul separat de plantele neotrăvitoare.
După terminarea uscării, încăperile vor fi bine curățate,
și aerisite iar gunoiul ars.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Florilor Tratamente Naturiste

USCAREA FLORILOR



Trebuie făcută cît mai repede, pentru ca acestea
să nu-și piardă culoarea naturală și să rămînă întregi.
În general, florile se usucă în poduri, întinse pe
hîrtii în straturi foarte subțiri. Se pot usca și în aer liber,
eventual pe rame suprapuse, cu condiția să nu fie expuse
direct razelor soarelui, care le decolorează.
Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acopră cu hîrtie.
Sînt flori, cum sînt cele de soc și de lumînărică, ce se usucă la
soare, de sub supraveghere.
În timpul uscării, florile nu trebuie atinse sau întoarse,
deoarece aceste operații produc pătarea lor.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Florilor Tratamente Naturiste

USCAREA FLORILOR



Trebuie făcută cît mai repede, pentru ca acestea
să nu-și piardă culoarea naturală și să rămînă întregi.
În general, florile se usucă în poduri, întinse pe
hîrtii în straturi foarte subțiri. Se pot usca și în aer liber,
eventual pe rame suprapuse, cu condiția să nu fie expuse
direct razelor soarelui, care le decolorează.
Pentru a evita decolorarea, rama de deasupra se acopră cu hîrtie.
Sînt flori, cum sînt cele de soc și de lumînărică, ce se usucă la
soare, de sub supraveghere.
În timpul uscării, florile nu trebuie atinse sau întoarse,
deoarece aceste operații produc pătarea lor.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Părțile Aeriene Ale Plantei ( Herba ) Tratamente Naturiste

USCAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA )





Părțile aeriene se usucă în încăperi bine aerisite,
întinse în straturi subțiri, păstrînd aceleași condiți de igienă
ca la frunze. Se pot usca și în aer liber, așezate pe
rame speciale, acoperite cu hîrtie, pentru a
evita decolorarea. Părțile aeriene ale plantei
sînt bine uscate atunci cînd își pierd
elasticitatea, încît dacă sînt prinse între
două degete se rup ușor.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Părțile Aeriene Ale Plantei ( Herba ) Tratamente Naturiste

USCAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA )





Părțile aeriene se usucă în încăperi bine aerisite,
întinse în straturi subțiri, păstrînd aceleași condiți de igienă
ca la frunze. Se pot usca și în aer liber, așezate pe
rame speciale, acoperite cu hîrtie, pentru a
evita decolorarea. Părțile aeriene ale plantei
sînt bine uscate atunci cînd își pierd
elasticitatea, încît dacă sînt prinse între
două degete se rup ușor.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Frunzelor Tratamente Naturiste

USCAREA FRUNZELOR



Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite ( în poduri sau magazii ),
întinzîndu-se în straturi subțiri. Pentru ca uscarea
să se facă în condiții cît mai igienice, se recomandă
ca dușumeaua încăperii să fie acoperită cu hîrtii curate.
Frunzele se pot usca și în aer liber, pe rame speciale,
acoperite cu hîrtie, pentru a le feri de acțiunea directă a razelor
solare, care le decolorează ușor.
Înainte de a fi puse la uscat, frunzele care eventual sînt
lipite între ele trebuie desfăcute, pentru a evita
înegrirea lor. Această operație se face prin vînturarea lor cu mîinile.
Frunzele sînt bine uscate atunci cînd își pierd elasticitatea,
iar dacă sînt părinse între două degete, nervura
mediană se rupe cu un zgomot specific.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Frunzelor Tratamente Naturiste

USCAREA FRUNZELOR



Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite ( în poduri sau magazii ),
întinzîndu-se în straturi subțiri. Pentru ca uscarea
să se facă în condiții cît mai igienice, se recomandă
ca dușumeaua încăperii să fie acoperită cu hîrtii curate.
Frunzele se pot usca și în aer liber, pe rame speciale,
acoperite cu hîrtie, pentru a le feri de acțiunea directă a razelor
solare, care le decolorează ușor.
Înainte de a fi puse la uscat, frunzele care eventual sînt
lipite între ele trebuie desfăcute, pentru a evita
înegrirea lor. Această operație se face prin vînturarea lor cu mîinile.
Frunzele sînt bine uscate atunci cînd își pierd elasticitatea,
iar dacă sînt părinse între două degete, nervura
mediană se rupe cu un zgomot specific.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Rădăcinilor Tratamente Naturiste

USCAREA RĂDĂCINILOR




După ce au fost pregătite, așa după cum am arătat
 la recoltarea lor, curățate și spălate, eventual tăiate,
rădăcinile se pun la uscat, de preferință în uscătorii artificiale.
În lipsa acestora, rădăcinile se pot usca, pe vreme frumoasă,
în aer liber, întinse la soare, pe rogojini sau saci, ori în încăperi
bine aerisite. Rădăcinile sînt complect uscate cînd îndoindu-le
se rup cu un zgomot sec. Atunci cînd rădăcinile se usucă în
uscătorii artificiale, temperatura din încăpere va fi la început în
creștere, iar către sfîrșitul operației va deveni staționară.
În nici un caz, temperatura nu trebuie să scadă,
deoarece scăderea temperaturii provoacă mucegăirea
rădăcinilor chiar în uscătorii.




Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Rădăcinilor Tratamente Naturiste

USCAREA RĂDĂCINILOR




După ce au fost pregătite, așa după cum am arătat
 la recoltarea lor, curățate și spălate, eventual tăiate,
rădăcinile se pun la uscat, de preferință în uscătorii artificiale.
În lipsa acestora, rădăcinile se pot usca, pe vreme frumoasă,
în aer liber, întinse la soare, pe rogojini sau saci, ori în încăperi
bine aerisite. Rădăcinile sînt complect uscate cînd îndoindu-le
se rup cu un zgomot sec. Atunci cînd rădăcinile se usucă în
uscătorii artificiale, temperatura din încăpere va fi la început în
creștere, iar către sfîrșitul operației va deveni staționară.
În nici un caz, temperatura nu trebuie să scadă,
deoarece scăderea temperaturii provoacă mucegăirea
rădăcinilor chiar în uscătorii.




Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Tratamente Naturiste

USCAREA


Este una din fazele cele mai importante ale procesului
tehnologic care influențează în mare măsură asupra calității produsului.
În cadrul uscării doi factori sînt mai importanți : temperatura și lumina.
La plantele care conțin uleiuri volatile depășirea temperaturii la uscare
de 40 de grade duce la pierderea acestor substanțe.
Prelungirea uscării la temperaturi scăzute și în condiții necorespunzătoare
de aerare duce la brunificarea și mugegăirea produsului.
Aceleași efecte le are și așezarea produsului în straturi groase.
Alte specii cer dimpotrivă temperaturi ridicate care să ducă la inactivitatea
proceselor enzimatice ( ex. măceșe ).
Lumina directă este contraindicată pentru frunze și pentru florile colorate,
cărora le distruge pigmenții.
Dimpotrivă, rădăcinile și florile albe se usucă în condiții foarte bune
tocmai la lumina directă.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Uscarea Tratamente Naturiste

USCAREA


Este una din fazele cele mai importante ale procesului
tehnologic care influențează în mare măsură asupra calității produsului.
În cadrul uscării doi factori sînt mai importanți : temperatura și lumina.
La plantele care conțin uleiuri volatile depășirea temperaturii la uscare
de 40 de grade duce la pierderea acestor substanțe.
Prelungirea uscării la temperaturi scăzute și în condiții necorespunzătoare
de aerare duce la brunificarea și mugegăirea produsului.
Aceleași efecte le are și așezarea produsului în straturi groase.
Alte specii cer dimpotrivă temperaturi ridicate care să ducă la inactivitatea
proceselor enzimatice ( ex. măceșe ).
Lumina directă este contraindicată pentru frunze și pentru florile colorate,
cărora le distruge pigmenții.
Dimpotrivă, rădăcinile și florile albe se usucă în condiții foarte bune
tocmai la lumina directă.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Plantelor Otrăvitoare Tratamente Naturiste

RECOLTAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE



Multe din plantele medicinale sînt otrăvitoare, de aceea
recoltarea lor necesită multă grijă.
În acest caz copii nu trebuie lăsați să recolteze aceste plante,
iar oamenii maturi vor fi atenți ca în timpul recoltării să nu
ducă mîinile la nas, la ochi sau la gură și să nu mănînce.
De asemenea este interzisă cu desăvîrșire recoltarea în
același timp a plantelor otrăvitoare și a celor neotrovitoare.
După terminarea recoltări plantelor otrăvitoare ( + ), cei care
au participat la această operație se vor spăla pe mîini cu apă și săpun.






Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Plantelor Otrăvitoare Tratamente Naturiste

RECOLTAREA PLANTELOR OTRĂVITOARE



Multe din plantele medicinale sînt otrăvitoare, de aceea
recoltarea lor necesită multă grijă.
În acest caz copii nu trebuie lăsați să recolteze aceste plante,
iar oamenii maturi vor fi atenți ca în timpul recoltării să nu
ducă mîinile la nas, la ochi sau la gură și să nu mănînce.
De asemenea este interzisă cu desăvîrșire recoltarea în
același timp a plantelor otrăvitoare și a celor neotrovitoare.
După terminarea recoltări plantelor otrăvitoare ( + ), cei care
au participat la această operație se vor spăla pe mîini cu apă și săpun.






Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Fructelor și Semințelor, Scoarțelor, Mugurilor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR


Se face, în general, cînd acestea ajung la maturitate.




RECOLTAREA SCOARȚELOR


Se face primăvara, cînd în plantă începe circulația sevei, sucului.
În acest anotimp, scoața conține substanțe active în cantitate
mai mare, iar tulpina poate fi mai ușor cojită.




RECOLTAREA MUGURILOR


Este indicată primăvara, devreme, cînd timpul permite
sau sînt complect dezvoltați, dar înainte de a se deschide.
Mugurii de plop se culeg cînd au rezina în ei, lucru ușor de recunoscut
prin faptul că în această perioadă ei se lipesc de degete.
Mugurii se culeg unul cîte unul și se așază în saci sau coșuri.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Fructelor și Semințelor, Scoarțelor, Mugurilor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FRUCTELOR ȘI SEMINȚELOR


Se face, în general, cînd acestea ajung la maturitate.




RECOLTAREA SCOARȚELOR


Se face primăvara, cînd în plantă începe circulația sevei, sucului.
În acest anotimp, scoața conține substanțe active în cantitate
mai mare, iar tulpina poate fi mai ușor cojită.




RECOLTAREA MUGURILOR


Este indicată primăvara, devreme, cînd timpul permite
sau sînt complect dezvoltați, dar înainte de a se deschide.
Mugurii de plop se culeg cînd au rezina în ei, lucru ușor de recunoscut
prin faptul că în această perioadă ei se lipesc de degete.
Mugurii se culeg unul cîte unul și se așază în saci sau coșuri.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Florilor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FLORILOR



 Are loc, în general, cînd sînt
complect dezvoltate, dar nu trecute.
Unele flori, cele de arnică și podbal, se recoltează numai
în stare de boboci, deoarece mai tîrziu, cînd încep
să se deschidă, ele se transfărmă prin uscare în puf,
devenind necorespunzătoare. Alte flori ( lăcrimioare, sunătoare și tei )
se recoltează cînd nu sînt complect dezvoltate
( atunci cînd bobocii încep să se desfacă ), întrucît
după această perioadă ele se scutură, iar prin uscare,
își schimbă culoarea. De obicei, florile se culeg fără
pedunculi ( codițe ).
Recoltarea florilor se face dimineața, pe timp uscat,
numai după ce se ridică roua, pentru a evita umezirea și
înnegrirea pe timpul uscării.
Tot din acest motiv, în timpul recoltatului, florile
se pun în stare afînată, în coșuri sau lădițe și nu îndesate
în saci. Imediat după recoltare, se scot din coșuri sau lădițe,
pentru a nu se încinge, se vîntură ușor cu mîinile și apoi se pun la uscat.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Florilor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FLORILOR



 Are loc, în general, cînd sînt
complect dezvoltate, dar nu trecute.
Unele flori, cele de arnică și podbal, se recoltează numai
în stare de boboci, deoarece mai tîrziu, cînd încep
să se deschidă, ele se transfărmă prin uscare în puf,
devenind necorespunzătoare. Alte flori ( lăcrimioare, sunătoare și tei )
se recoltează cînd nu sînt complect dezvoltate
( atunci cînd bobocii încep să se desfacă ), întrucît
după această perioadă ele se scutură, iar prin uscare,
își schimbă culoarea. De obicei, florile se culeg fără
pedunculi ( codițe ).
Recoltarea florilor se face dimineața, pe timp uscat,
numai după ce se ridică roua, pentru a evita umezirea și
înnegrirea pe timpul uscării.
Tot din acest motiv, în timpul recoltatului, florile
se pun în stare afînată, în coșuri sau lădițe și nu îndesate
în saci. Imediat după recoltare, se scot din coșuri sau lădițe,
pentru a nu se încinge, se vîntură ușor cu mîinile și apoi se pun la uscat.



Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Frunzelor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FRUNZELOR




 - Se face cînd acestea sînt complect dezvoltate,
fără a fi însă trecute, și numai pe timp uscat.
Dacă se întîmplă totuși ca frunzele recoltate
să se umezească sau să se încingă în timpul transportului,
vor fi neapărat vînturate între mîini, fără a le strivi,
pentru a le răcori și dezlipi unele de altele.
La recoltare se aleg numai frunzele întregi,
de culoare verde caracteristică, nepătate,
neatăcate de rugină sau insecte.
Frunzele cărnoase se recoltează de pe
tulpini bucată cu bucată, iar cele obișnuite
se pot recolta și prin strujire.
Strujirea se face în felul următor :
După ce planta a fost cosită, se îndepărtează frunzele
îngălbenite, iar cele corespunzătoare se culeg,
trăgîndu-le cu mîna de pe tulpină, cu o mișcare
de jos în sus ; de exemplu urzica.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Frunzelor Tratamente Naturiste

RECOLTAREA FRUNZELOR




 - Se face cînd acestea sînt complect dezvoltate,
fără a fi însă trecute, și numai pe timp uscat.
Dacă se întîmplă totuși ca frunzele recoltate
să se umezească sau să se încingă în timpul transportului,
vor fi neapărat vînturate între mîini, fără a le strivi,
pentru a le răcori și dezlipi unele de altele.
La recoltare se aleg numai frunzele întregi,
de culoare verde caracteristică, nepătate,
neatăcate de rugină sau insecte.
Frunzele cărnoase se recoltează de pe
tulpini bucată cu bucată, iar cele obișnuite
se pot recolta și prin strujire.
Strujirea se face în felul următor :
După ce planta a fost cosită, se îndepărtează frunzele
îngălbenite, iar cele corespunzătoare se culeg,
trăgîndu-le cu mîna de pe tulpină, cu o mișcare
de jos în sus ; de exemplu urzica.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Părților Aeriene ale Plantei ( Herba ) Tratamente Naturiste

RECOLTAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA )







Partea aeriană a plantei, adică tulpina cu frunze și flori, se numește iarbă ( Herba ).
Recoltarea părților aeriene se face, în general, cînd planta este înflorită și
constă în tăierea tulpinii ; în nici un caz nu se smulg plantele.
Cînd cresc masate în colonii, plantele medicinale se pot cosi sau secera, după
care se îndepărtează plantele străine, părțile înnegrite sau decolorate,
precum și părțile lemnoase ori mai groase ale tulpinii pentru a corespunde
condițiilor tehnice de recepție.





Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Părților Aeriene ale Plantei ( Herba ) Tratamente Naturiste

RECOLTAREA PĂRȚILOR AERIENE ALE PLANTEI ( HERBA )







Partea aeriană a plantei, adică tulpina cu frunze și flori, se numește iarbă ( Herba ).
Recoltarea părților aeriene se face, în general, cînd planta este înflorită și
constă în tăierea tulpinii ; în nici un caz nu se smulg plantele.
Cînd cresc masate în colonii, plantele medicinale se pot cosi sau secera, după
care se îndepărtează plantele străine, părțile înnegrite sau decolorate,
precum și părțile lemnoase ori mai groase ale tulpinii pentru a corespunde
condițiilor tehnice de recepție.





Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile

Recoltarea Organelor Subterane Ale Plantei Tratamente Naturiste

RECOLTAREA ORGANELOR SUBTERANE ALE PLANTEI

,
Rādācinile și tulpinile subterane ( rizomi, tuberculi, bulbi ) se recolteazā
în general cînd planta estevîn stare de odihnā, adicā toamna tîrziu,
dupā terminarea circulației sevei ( sucului ) sau primāvara,
înainte de a începe circulația, în aceste perioade ele conțin principii
active în catitāți mai mari.
La unele plante, organele subterane se recolteazā în altā perioadā
a anului. Spre exemplu, tiberculii de omag se recolteazā vara, întrucît în aceastā
perioadā ei conțin principii active în cantitate mai mare.
Totuși se va avea în vedere cā, în general, pārțile subterane nu trebuie recoltate
în timpul înfloririi, deoarece în aceastā perioadā ele sînt mai sārace în substanțe active.
Organele subterane ale plantelor se scot din pāmînt și se curāțā de pāmînt prin
scuturare sau chiar prin spālare. Dupā spālare rādācinile sau tulpinile subterane se așazā în coșuri,
pentru a se scurge apa, punîndu- se apoi imediat la uscat.

Înainte de curățire sau spălare este necesar să se îndepărteze părțile nefolositoare

( cioturi, părți aeriene, rădăcini seci etc ).

La unele plante, părțile subterane se curăță de coajă și după aceea se pun la uscat ;

de exemplu nalba mare.


Decoct  
 Infuzia
Macerat la rece
Macerarea repetată
Macerarea simplă
Siropurile