Poezia Pentru Tălmăcirea Aforismelor Lui Schopenhauer de Mihai Eminescu

PENTRU TĂLMĂCIREA AFORISMELOR
                 LUI SCHOPENHAUER

                          GOETHE


             Spun popoară, sclavii, regi
             Că din cîte-n lume-avem,
             Numai personalitatea
             Este binele suprem.


             Nu faci efect ; nesimțitori
             Rămîn cu toții ? Fii pe pace :
             Cînd piatra cade-n mlaștină,
             Ea nici un cerc nu face.


Ca-n ziua care lumii te dete, în tării
Sta soarele în crugu-i spre-a saluta planeții;
Crescuși dup-acea lege, de ea și azi te ții,
Cum o urmași pe-atuncea, pășind în drumul vieții.
Nu scapi de tine însuți, cum ești trebui să fii :
Din vechi ne-o spun aceasta sibile și profeții,
Și nici un timp cu cine o putere laolaltă
Nu frîng tiparul formei, ce vie se dezvoltă.

                          LUCREȚIA

Vezi prin oraș frecîndu-se cela și iar  la palatu-l
Vine degrab, deși de urît fugise de dînsul.
Mai îndemnă de loc nu se simte aici ori aiurea.
Vezi-l mînînd telegerii ; la țară aleargă c-o grabă,
Parcă gonește cu zor să stingă vro casă aprinsă,
Dar abia dă de pragul vilei de țară și cască.
Greu se-ntinde pe somn, ori caută alte petreceri,
Ori dorit de oraș, se-ntoarce să-l treiere iarăși.

                          HORAȚIU

Pietre scumpe, marmură, fildeș, icoane și statui,
Bani, veșminte văpsite-n getulică purpură - mulți sunt
Ce nu le au ? Iar unii nici grijă nu duc să le aibă.

Cerul deasupra-ți schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o.

                          GALLERT

              Cele mai bune daruri sunt
              Cu-admiratori puțini de tot.
              Căci cei mai mulți de pre pămînt
              Ce-i rău drept bine îl socot.


              Aceasta orișicînd se vede
              Și ca o ciumă pare-a fi.
              Dar eu mă îndoiesc a crede
              De ea că ne vom mîntui.


              Un singur mijloc am în minte,
              Dar greu și nu cred să se poată :
              Nătîngii toți să prinză minte,
              Dar vai! n-or prinde niciodată.


              Ei văd cu ochii, nu cu mintea,
              Nu știu al lucrurilor preț :
              Admiră vecinic cele proaste,
              Nicînd nu știu ce este bun.