TRIUMFUL
Își împlini voința cumplitul crunt efort.
Neturburat de bine și rāu, privești destinul
Și nu te mustrā gîndul cā tu ești asasinul
Viteazul din munte, întins, învins și mort.
Osînda findu-ți datā de-a crește îndoit,
Fācuși din tine douā puteri adînci de urā,
Și luași în luptā partea mîndritā, cu cāldurā,
A celuia ce astāzi însemni c-a biruit.
Nāvala-ntîi fu-nceatā, tîrzie, într-adins.
Dar zi cu zi mai crude și mai necruțātoare,
Oștirile cu coifuri, pe cāi cotropitoare,
Pāmîntul de pedeapsā l-au rupt și l-au cuprins.
Striviși în șapte zile ce-i zāmislit în șapte.
Nu mai adie vîntul în parcuri, parfumat.
De țîțele femeii, rāmase fārā lapte,
Prunci orbi și muți, schelete și sluți ai spînzurat.
Albinele din bozii aduc la stupi otravā,
Izvoarele-nnācrite-s și strugurii scāmoși.
Ca sā-ți ajungā ploaia, pune-n vāzduh zābava,
Și norii-n chiagul serii curg vineți și bāloși.
Nicio vioarā nu mai pricepe sā mai sune,
Chiar stele, sfințite și pune la-nceput,
Au putrezit în bolta visārilor strābune,
Și zārile, mîncate de mucegaiuri, put.
A nāzuit un clopot sā sune liturghia,
Și bronzul lui, ca scrumul, din turn s-a risipit.
Într-un avînt vremelnic voi și ciocîrlia
Cu aripile zmulse sā urce-n rāsārit.
Poate-n genunchi mai cauți tîrzia îndreptare
Și ceri smerit hodinā la cerul tāu pustiu.
E de prisos. Genunchiul de stei tāu ți-l țiu,
Și biciul greu de plumburi și noduri pe spinare.
E de prisos. Izbînda, de veci s-a cîștigat.
Curata voie bunā și sfînta bucurie
Din lanțul de robie nu pot sā mai învie
Și sā atingā cerul bātut și-njunghiat.
Voința nu se teme de-acum de-o înviere -
Și ca sā nu mai cerce sā fie fericit,
A luat în clește insul întreg și l-a stîrpit,
Cu dreptul ce i-l dete sālbateca putere.