ÎNTÎMPINARE
Dormi la fereastra visului meu, țarā,
Al cārei lan a strālucit întîia oarā
Cādelnițelor sufletului meu fierbinte,
Cu care ți-am ieșit arzînd nainte,
Și am cālcat potecile lui Dumnezeu
Cu luare-aminte.
Prin gîndurile mele cāile se țes
Mereu, pe unde spinii mi-am cules,
De unde corbii-nvāluiți de ploaie
Ridicā
Pe aripe blestemul celui ce se-ndoaie
Și face-ntîiul pas, în zori, cu fricā.
Bāieți, feți albi, în inimā la mine,
De care sînt duminicile pline
Și holdele și brazdele și satul.
Cîntec și joc,
Prin lumea sufletului meu vā faceți loc
Și fiți-i zi cu zi aluatul
La frāmîntatul suferințelor cu foc.