Poezia Revedere de Octavian Goga

REVEDERE



Tu, minunată poezie,
Uitatul meu ostrov de flori,
Îmi mai deschizi azi poarta mie,
Cînd mă întorc din pribegie,
Străin cu pași rătăcitori ?



Îmi tremură durerea-n gene
Cum calc pe vechil drum bătut ;
Sărmane crînguri și poiene,
Vă năpădiră buruiene
De cînd noi nu ne-am mai văzut...




Ca un drumeț din altă țară
În cale mă opresc ș-ascult :
Aș vrea-n grădina solitară
Un glas să-mi reînvie iară
Din praznicele de demult.




Dar val de neguri mă-mpresoară,
Furtuni au bîntuit pe-aci,
Nu-s stelele de-odinioară,
Pe urma lor abia mai zboară
Un roi plăpînd de licurici...




Printre cărări dărăpănate
Cresc spini, iar flori de-mai mai răsar,
Se-nclină toate-nrourate
Cu lacrimile adunate
În drum de biet grădinar.