Poezia Halebarda de Marin Sorescu

HALEBARDA



Înghesuială în troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete în brațe,
Cu microbi
Și, cum stau eu pe scaun,
În spatele meu,
Un moș cu o cazma -
Naiba știe la ce-i trebuie s-o care acasă.
O ține de coadă ca pe o halebardă
La ușa cortului împărătesc.



E bătrîn moșul de cînd lumea,
Are o pată mare pe ochiul drept,
Îi mai și tremură mîna deasupra.
,,Ăsta acum o să-mi scape cazmaua în cap -
Mă gîndesc, lua-l-ar-dracu !”



El e un moșulică simpatic dealtfel,
Politicos,
Vorbăreț chiar.
Zice : ,,Nici o grijă, țin cu străinicie de afurisita asta
De cazma”.
Și cu toate astea, din cînd în cînd o scapă :
Poc, poc, poc !



Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiți.
Moșul continuă să scape cazmaua,
S-o blesteme și să-și ceară scuze.



,,Sînt nepunticios, păcatele mele,
Dar n-aveși nici o grijă,
Vă rog frumos să nu vă alarmați,
Afurisita asta de cazma n-o să-mi mai scape
Acum și-n vecii vecilor.
Nu vedeți ce strîns o țin ?”



Și tocmai atunci - pleosc !
Drumul e plin de gropi,
Hurducăturile sînt hurducături.



Și șoferul ăsta nici nu observă,
El își face cursa și ce să-l intereseze :
Duce pasagerii vii sai pasagerii morți - tot aia !
Altfel nu-mi explic de ce nu oprește niciodată
În nici o stație,
De cu nu face o haltă,
Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit,
Mai ales că, după cîte observ,
Ia cam lichidat pe toți,
Și acum s-a proțăpit chiar în spatele meu
Cu halebarda lui -
,,Șofer, hei șofer !”
Dar te mai poate auzi cineva ?



Autobuzul merge, poate are plan să meargă pînă la capăt.
Hurducăturile se întețesc,
Moșul a și intrat în vorbă cu mine,
E din ce în ce mai politicos
Și începem să discutăm despre vreme.