Poezia Nașterea Domnului de Ion Pillat

NAȘTEREA DOMNULUI

- După legenda poporană -


Jos sub poarta raiului,
Pe sub Piatra Craiului,
Unde-ncep muscelele,
Apele și stele,
Vezi, albind ca pe chilim,
Tîrg pre nume Vifleim.
Tîrg străvechi în bogății,
Tot în minte să mi-l ții.
Turle scăpărînd argint
Cu brîu falnic îl încing
Și-l îmbracă-n poleială
De-aur, raza de beteală
Ce alunecă de sus
Peste casa lui Isus.



Dar pe drumul cel cu plopi,
Rău de pietre și de gropi,
Cine-mi vine-n car cu boi,
Nu plăvani ca pe la noi,
Ci munciți și oropsiți,
De trei zile nehrăniți ?
Cine-mi sînt drumarii doi
Nemîncați, bătuți de ploi ?
Cine-mi plînge, sub maramă,
De dureri că va fi mamă ?
Cine-mi umblă lîngă vite
Tot cu vorbe necăjite ?
Maica Domnului plîngea,
Iosif boii suduia,
Maica Domnului spunea :
- ,,Omule, nu sudui.
Ce e scris s-o împlini.”




În mijlocul drumului,
La tulpina plopului,
Stă Maria s-odihnească
Și pre fiul sfînt să nască.
Dar, vezi, plopu-i copac rău,
Copac rău și nătărău,
Își dă frunza într-o dungă,
Să foșnească vreme lungă,
Liniște să n-o ajungă.
Își dă creanga într-o parte,
Nici de umbră s-aibă parte.
Maica sfîntă a oftat,
A oftat, s-a supărat
Și din gură-a blestemat :
-,,Plopule, lemn urgisit
Să te zbați neodihnit,
Nici în lin, nici în senin
Creanga ta să n-aibă stare,
N-aibă umbră, nici răcoare.
Frunza-n tine să nu stea,
Nici ziua și nici noaptea.
Și cu vînt,
Și fără vînt
Să te clatini pe pămînt !”



Maria s-a ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, măre, su mers
Urmele de li s-au șters.
Tot prin stele argintate,
De oameni nesămănate...
Și-au ajuns în drumul lor
La focul păstorilor.
Colo-n stîna oilor,
Stă Maria s-odihnească
Și pre fiul sfînt să nască.
Șezu jos și nu șezu,
S-odihnească nu putu
De zbieratul oilor,
De săritul mieilor.
Maica sfîntă a oftat,
A oftat s-a supărat,
Oile le-a blestemat :
- ,,Oi de orice rău veți da,
Voi să nu puteți zbiera,
În tot anul să v-o ieie
Mielul de sub voi să pieie !”




Maria s-a ridicat,
Drumul lor și l-a urmat.
Și au mers, măre, au mers
Urmele de li s-au șters,
Și prin cer și prin poiene,
Și prin stele buruiene...
Și-au ajuns în drumul lor
La ocolul cailor.
Și Maria grajd aflînd
Intră-ntr-însul tot plîngînd.
Dureri mari o cuprindea,
Să mai meargă nu putea,
Stătu jos, se odihni.
Caii prind a tropăi,
Mînjii vesel a zburda,
Iepele îi dojenea :
- ,,Stați pe loc, nu tropăiți,
Căci durerea mi-o măriți”...
Caii răi n-au încetat,
Maica sfîntă a oftat,
A oftat, s-a supărat
Și din gură-a cuvîntat :
- ,,Fire-ați, cai, voi, blestemați
Să goniți fără răgaz,
Tot anul să n-aveți saț
Pînă-n ziua de Ispas,
Dar și-atuncea doar un ceas !”



Maria s-a ridicat,
Drumul lor și l-au urmat.
Și au mers, măre, au mers
Urmele de li s-au șters
Peste iarba plaiului,
Prin pometul raiului.
Tot mergînd și obosind
Și cu Dumnezeu vorbind,
Floarea soarelui păli,
Floarea lunii veșteji,
Numai steaua înflori...
Și au dat în drumul lor
De ocolul boilor,
Boilor, blajinilor.
În cea iesle-a vitelor,
Vitelor, săracelor,
Maica sfîntă cum intra
Pe fîn moale se culca.
Boii prind a rumega,
Maica sfîntă-a suspina
Și din gură-a cuvîntat :
- ,,Stați pe loc nu rumegați,
Liniștea nu-mi turburați”...
Boii blînzi o asculta,
Maica-i binecuvînta :
- ,,Bouleni, fiți alduiți
Și de mine fericiți,
De mine, de Dumnezeu
Și de sfînt fiuțul meu.
Voi oricînd să aveți saț
Un ceas, două să lucrați,
Și pe urmă să-ncetați.
Un ceas, două să lucrați,
Și unul să rumegați.
Bouleni, să fiți sătui
Tot în brazda plugului !”




Dureri mari o apuca,
Boii blînzi o aburea.
Și cînd fu la miez de noapte,
Muncile-i trecură toate.
Pe fîn verde și uscat
a născut un împărat.
Și cum fiul s-a născut,
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Și să să vezi
Și să nu crezi :
Fînu-n soare
Era floare,
Albăstrele
Erau stele,
Și-n senin
Luna - un crin.
Maria se veselea,
Pruncu-n brațe-l cuprindea
Și pe frunte-l săruta,
Că el lumea va scăpa.




Astăzi s-a născut Christos
Să ne fie spre folos.



Suflă vîntul lin și lin,
Mi-l leagănă chitelin,
Legănuț
De păltinuț,
Ploaie caldă
Tot îl scaldă !