Poezia Tăcerea de Ion Pillat

TĂCEREA





Cobor pe cîmp o dată cu-nnoptarea,
Sînt pretutindeni și nu-s nicăieri,
Mă prinde pitulată nemișcarea ;
Dar pier, cu glasul tare de mă ceri.




Mă sfîșie cucoșii, cîini mă latră,
La iaz mă joc cu luna plină-n stuf,
În jurul lămpii ațipesc pe vatră,
Și satul doarme-n mine ca-ntr-un puf.