Dismenoreea
DISMENOREEA
Este menstruația dureroasă prin contracții uterine anormal de dureroase,
însoțite de fenomene neurovegetative ( grețuri, vărsături, migrene ).
Poate fi :
- funcțională ( fără modificări organice ) ;
- organică ( stenoze cervicale, vicii de poziție, tumori ale uterului
și anexelor, adenomiozită ).
Primele cicluri după menarhă nu sînt dureroase, pentru că sînt
anovulatorii.
Durerea este similară cu aceea a unui organ cavitar cu pereți formați
din musculatură netedă care vrea să expulzeze un conținut intracavitar
disproporționat față de lumen.
Tratament :
A. Dismenoreea primitivă simptomatică :
1) În formele în care decelăm hipoplazia uterină se va recomada :
- dilatarea cervicală cu hegare ;
- dilatarea cervicală și chiuretaj ;
- hidroterapie, spasmolitice ;
- cîte 1 mg ester de estradiol, tot la trei zile, în ziua 5 - 8 - 11 - 14-a
de la prima zi a ciclului.
2) Medicația analgezică și spasmolitică ca medicație simptomatică se
va sprijini pe ( vezi cap. Medicația antispastică-antinevralgică ) :
- aspirină, care este un bun analgezic ;
- papaverină pentru efectele ei depresoare asupra fibrelor musculare
netede și pentru că mărește capacitatea de întindere a fibrelor miometrului ;
- căldura locală favorizează relaxarea fibrelor musculare netede ;
- alcoolul ( whiski ) recomandat de autorii anglo-saxoni pentru acțiunea
centrală asupra senzorulului și pentru inhibarea iritabilității musculaturii netede.
3) Tratamentul estrogenic în dismenoreea primară are de scop să suprime ovulația prin :
- dietilstilbestrol 2 mg zilnic, din ziua a 5-a - a 24-a a ciclului, prin care
se inhibă FSH și nu se mai produce corp galben funcțional ;
- premarin 7,5 mg zilnic, este la fel de eficace.
Ameliorările și vindecările care se produc după tratamentul estrogenic se
realizează în urma dezvoltării miometrului, care ca expulza cu mai multă
ușurință endometrul dezagregat.
4) Pesarul tubular - Stem-Pessary - recomandat de anglo-saxoni se bazează
pe principiul că pesarul, introdus în cavitatea uterină, fiind un corp străin,
miometrul va produce contracții de amplitudine mare pentru a-l elimina.
Aceste contracții continue, timp de cîteva săptămîni, vor duce la o hipertrofie
a miometrului, care va fi mai bine adaptat la distensia ce o produc
fragmentele de endometru.
Alte scheme de tratament recomandate ar vi următoarele :
- foliculină cîte 1 mg pe zi, timp de 12 zile ;
- foliculină, tablete, de trei ori 1000 u., zilnic timp de 3 săptămîni ,
- progesteron, 10 - 30 mg, în ultimile 3 - 4 zile ale ciclului ;
- testosteron, de trei ori 10 - 50 mg săptămînal ;
- în hipotireoză, tratament tiroidian.
5) Rezecția presacrată este o intervenție chirurgicală ce va fi rezervată
numai bolnavelor cu dureri insuportabile, care nu au putut fi influențate
cu alte scheme terapeutice și bolnavele s-au desprins cu opiacee.
6) Dilatarea colului și chiuretajului vor fi indicate în dismenoreea
membranoasă, cu endometrul gros edematos, insuficient transformat,
secretor, incomplet macerat și autolizat.
- Iradierea cu 500 - 600 mcr/oră, pe care o facem după chiuretaj, reduce
proliferarea endometrului la ciclurile următoare.
B.Dismenoreea secundară.
O întîlnim la femeile care prezentau anterior cicluri nedureroase.
Ea este totdeauna simptomul unei organopatii.
Vom cerceta printre cauzele etiologice : proliferările fibromatoase,
endometrioza, adenomiozita, inflamațiile utero-anexiale, polipoza
endometrială, stenozele cervicale după conizațiile profunde.
Aceste forme vor beneficia de tratamentul afecțiunilor respective.
Dismenoreea
DISMENOREEA
Este menstruația dureroasă prin contracții uterine anormal de dureroase,
însoțite de fenomene neurovegetative ( grețuri, vărsături, migrene ).
Poate fi :
- funcțională ( fără modificări organice ) ;
- organică ( stenoze cervicale, vicii de poziție, tumori ale uterului
și anexelor, adenomiozită ).
Primele cicluri după menarhă nu sînt dureroase, pentru că sînt
anovulatorii.
Durerea este similară cu aceea a unui organ cavitar cu pereți formați
din musculatură netedă care vrea să expulzeze un conținut intracavitar
disproporționat față de lumen.
Tratament :
A. Dismenoreea primitivă simptomatică :
1) În formele în care decelăm hipoplazia uterină se va recomada :
- dilatarea cervicală cu hegare ;
- dilatarea cervicală și chiuretaj ;
- hidroterapie, spasmolitice ;
- cîte 1 mg ester de estradiol, tot la trei zile, în ziua 5 - 8 - 11 - 14-a
de la prima zi a ciclului.
2) Medicația analgezică și spasmolitică ca medicație simptomatică se
va sprijini pe ( vezi cap. Medicația antispastică-antinevralgică ) :
- aspirină, care este un bun analgezic ;
- papaverină pentru efectele ei depresoare asupra fibrelor musculare
netede și pentru că mărește capacitatea de întindere a fibrelor miometrului ;
- căldura locală favorizează relaxarea fibrelor musculare netede ;
- alcoolul ( whiski ) recomandat de autorii anglo-saxoni pentru acțiunea
centrală asupra senzorulului și pentru inhibarea iritabilității musculaturii netede.
3) Tratamentul estrogenic în dismenoreea primară are de scop să suprime ovulația prin :
- dietilstilbestrol 2 mg zilnic, din ziua a 5-a - a 24-a a ciclului, prin care
se inhibă FSH și nu se mai produce corp galben funcțional ;
- premarin 7,5 mg zilnic, este la fel de eficace.
Ameliorările și vindecările care se produc după tratamentul estrogenic se
realizează în urma dezvoltării miometrului, care ca expulza cu mai multă
ușurință endometrul dezagregat.
4) Pesarul tubular - Stem-Pessary - recomandat de anglo-saxoni se bazează
pe principiul că pesarul, introdus în cavitatea uterină, fiind un corp străin,
miometrul va produce contracții de amplitudine mare pentru a-l elimina.
Aceste contracții continue, timp de cîteva săptămîni, vor duce la o hipertrofie
a miometrului, care va fi mai bine adaptat la distensia ce o produc
fragmentele de endometru.
Alte scheme de tratament recomandate ar vi următoarele :
- foliculină cîte 1 mg pe zi, timp de 12 zile ;
- foliculină, tablete, de trei ori 1000 u., zilnic timp de 3 săptămîni ,
- progesteron, 10 - 30 mg, în ultimile 3 - 4 zile ale ciclului ;
- testosteron, de trei ori 10 - 50 mg săptămînal ;
- în hipotireoză, tratament tiroidian.
5) Rezecția presacrată este o intervenție chirurgicală ce va fi rezervată
numai bolnavelor cu dureri insuportabile, care nu au putut fi influențate
cu alte scheme terapeutice și bolnavele s-au desprins cu opiacee.
6) Dilatarea colului și chiuretajului vor fi indicate în dismenoreea
membranoasă, cu endometrul gros edematos, insuficient transformat,
secretor, incomplet macerat și autolizat.
- Iradierea cu 500 - 600 mcr/oră, pe care o facem după chiuretaj, reduce
proliferarea endometrului la ciclurile următoare.
B.Dismenoreea secundară.
O întîlnim la femeile care prezentau anterior cicluri nedureroase.
Ea este totdeauna simptomul unei organopatii.
Vom cerceta printre cauzele etiologice : proliferările fibromatoase,
endometrioza, adenomiozita, inflamațiile utero-anexiale, polipoza
endometrială, stenozele cervicale după conizațiile profunde.
Aceste forme vor beneficia de tratamentul afecțiunilor respective.
Metroragii de Ovulație
METRORAGII DE OVULAȚIE
Metroragiile de ovulație sînt socotite ca manifestări atavice
( acest fenomen este întîlnit la maimuțe ).
De fapt, ele sînt hemoragii prin diapedeză, fără o alterare
a endometrului ; se datoresc unei hiperfoliculinii
pronunțate în momentul ovulației, urmată de o scădere bruscă.
Nu s-au concretizat scheme de tratament categorice.
Se recomandă :
- progesteron, cîte 5 - 10 mg, timp de 2 - 3 zile înaintea ovulației ;
aceasta ar împiedica ridicarea prea bruscă a titrului foliculinei;
- foliculină, timp de 4 - 5 zile, în perioada ovulației, cîte 1 mg
( împiedică scăderea bruscă a titrului de foliculină ) ;
- foliculină tablete, per os, cîte 1 mg zilnic, timp de 9 - 16 zile.
Metroragii de Ovulație
METRORAGII DE OVULAȚIE
Metroragiile de ovulație sînt socotite ca manifestări atavice
( acest fenomen este întîlnit la maimuțe ).
De fapt, ele sînt hemoragii prin diapedeză, fără o alterare
a endometrului ; se datoresc unei hiperfoliculinii
pronunțate în momentul ovulației, urmată de o scădere bruscă.
Nu s-au concretizat scheme de tratament categorice.
Se recomandă :
- progesteron, cîte 5 - 10 mg, timp de 2 - 3 zile înaintea ovulației ;
aceasta ar împiedica ridicarea prea bruscă a titrului foliculinei;
- foliculină, timp de 4 - 5 zile, în perioada ovulației, cîte 1 mg
( împiedică scăderea bruscă a titrului de foliculină ) ;
- foliculină tablete, per os, cîte 1 mg zilnic, timp de 9 - 16 zile.
Oligomenoreea
OLIGOMENOREEA
Oligomenoreea este o anomalie a menstruației la limita fiziologicului.
Ea se datorește faptului că maturația foliculului întîrzie, foliculul
ajunge matur, dar nu se rupe și devine atrezic, realizîndu-se un ciclu
anovular.
Trebuie să urmeze alt foliculul, care să se matureze și să producă
ovulația.
Oligomenoreea de acest fel nu este însoțită de tulburări neurovegetative,
iar sterilitatea este relativă.
În aceste cazuri de oligomenoree, ciclurile se succed o dată la 6 săptămîni.
Socotind drept oligomenoree cu caracter patologic cea în care ovulația
lipsește în două cicluri, subiectele prezintă sterilitatea și tulburări
neurovegetative.
Înainte de a schița un tratament hormonal în aceste cazuri, se va face
examenul histo-hormonal al endometrului, recoltarea materialului
practicîndu-se înainte de menstruație ; determinarea pregnandiolului
se va face cel puțin o dată la 4 - 5 zile și va fi urmărită curba termică
matinală.
Este o tulburare de ritm care poate fi :
- oligo-hipomenoree ;
- oligo-hipermenoree
și trebuie socotită, după amenoree, ca foarte greu de influențat.
După aspectul endometrului - examenul histro-cito-hormonal - vom
deosebi :
- oligomenoree cu ciclu bifazic, cu faza de maturație foliculară
alungită ( 40 - 60% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu ciclu monofazic, cu persistența folicului fără
formare de corp galben ( 15 - 20% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu endometru nefuncțional ( 24% ) sau endometru
proliferativ ( 24% ).
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină cîte 1 mg zilnic, în prima jumătate a ciclului, în total
6 - 10 mg ; în ziua a 11-a, 5 mg de foliculină în continuare, progesteron,
de cinci ori 5 mg ;
- foliculină 2 - 12 mg, repartizată în primele 18 zile ; în a doua
jumătate a ciclului progesteron, de cinci ori 5 mg.
În caz de hipotireoză, tratamentul tiroidian dă rezultate mai bune
decît tratamentul cu foliculină și progesteron.
Oligomenoreea
OLIGOMENOREEA
Oligomenoreea este o anomalie a menstruației la limita fiziologicului.
Ea se datorește faptului că maturația foliculului întîrzie, foliculul
ajunge matur, dar nu se rupe și devine atrezic, realizîndu-se un ciclu
anovular.
Trebuie să urmeze alt foliculul, care să se matureze și să producă
ovulația.
Oligomenoreea de acest fel nu este însoțită de tulburări neurovegetative,
iar sterilitatea este relativă.
În aceste cazuri de oligomenoree, ciclurile se succed o dată la 6 săptămîni.
Socotind drept oligomenoree cu caracter patologic cea în care ovulația
lipsește în două cicluri, subiectele prezintă sterilitatea și tulburări
neurovegetative.
Înainte de a schița un tratament hormonal în aceste cazuri, se va face
examenul histo-hormonal al endometrului, recoltarea materialului
practicîndu-se înainte de menstruație ; determinarea pregnandiolului
se va face cel puțin o dată la 4 - 5 zile și va fi urmărită curba termică
matinală.
Este o tulburare de ritm care poate fi :
- oligo-hipomenoree ;
- oligo-hipermenoree
și trebuie socotită, după amenoree, ca foarte greu de influențat.
După aspectul endometrului - examenul histro-cito-hormonal - vom
deosebi :
- oligomenoree cu ciclu bifazic, cu faza de maturație foliculară
alungită ( 40 - 60% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu ciclu monofazic, cu persistența folicului fără
formare de corp galben ( 15 - 20% din cazuri ) ;
- oligomenoree cu endometru nefuncțional ( 24% ) sau endometru
proliferativ ( 24% ).
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină cîte 1 mg zilnic, în prima jumătate a ciclului, în total
6 - 10 mg ; în ziua a 11-a, 5 mg de foliculină în continuare, progesteron,
de cinci ori 5 mg ;
- foliculină 2 - 12 mg, repartizată în primele 18 zile ; în a doua
jumătate a ciclului progesteron, de cinci ori 5 mg.
În caz de hipotireoză, tratamentul tiroidian dă rezultate mai bune
decît tratamentul cu foliculină și progesteron.
Polimenoreea
POLIMENOREEA
Se socotește drept polimenoree un ciclu mai scurt de 21 de zile,
inconstant ca ritmicitate.
Ciclurile scurtate în mod patologic prezintă o diminuare progesteronică.
Le întîlnim la începutul și la sfîrșitul perioadei genitale.
Cauzele pe care trebuie să le avem în vedere sînt : viață nesănătoasă,
condiții defavorabile de mediu, nutriție dificitară, baciloză, tulburări
endocrine, mai ales tiroidiene.
Intervalul dintre menstruații este de 17 - 21 zile ; cantitatea sîngerării
este normală, dar poate fi alungită în timp.
Este frecventă în primii ani după menarhă și în climacteriu.
Scurtarea ciclului se face în contul fazei progesteronice : faza de maturație
foliculară decurge normal, dar cea progesteronică este scurtată prin sistarea
funcțiunii corpului galben ( Schroder ).
Knaus a constatat și alte moduri prin care se produce polimenoreea, așa
că vom deosebi :
a) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie scurtată.
b) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie normală,
care sînt mai rare.
c) Cicluri monofazice prescurtate, fără ovulație și formare de corp galben.
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină, cîte 1 mg în a doua și a treia zi a ciclului, avînd ca rezultat o
întîrziere a proximei menstruații cu cca. 7 zile ;
- foliculină 1 - 5 mg în prima săptămînă a ciclului ;
- foliculină 3 - 5 mg în ziua a 11-a a ciclului, repetînd două-trei cicluri ;
- progesteron, de patru ori 10 mg, începînd din a 18-a zi a ciclului ;
- testosteron, de două ori 10 mg săptămînal, timp de 2 - 3 luni ;
- insulină, 15 - 20 u., zilnic, în cele 5 zile dinaintea menstruației.
Dacă ne-am făcut o orientare prin examenul histo-cito-hormonal și
curba termică, atunci schemele de tratamen vor fi :
În polimenoreele cu scurtarea fazei foliculinice vom administra :
- 2 x 1 mg estradiol pe zi, timp de 2 zile, sau
- 5 mg estradiol, cu două-trei zile înainte de a începe sîngerarea, cu scopul
de a inhiba secreția hipofizară de FSH.
În polimenoreele cu scurtarea fazei progesteronice se va administra :
- progesteron 5 mg pe zi, în cele 5 - 6 zile care preced ciclul și 2 - 3 zile
ale ciclul ;
- progesteron 10 mg + estradiol 1 mg, în cele 5 - 6 zile ce preced menstruația.
Cînd urmărim și tratarea sterilității consecutive, vom administra din ziua a 14-a,
zilnic, 1 mg estrogeni și 10 progesteron, timp de 6 - 10 zile.
În polimenoree cu scurtarea fazei secretorii se mai recomandă :
- hormon gonadotrop corial 2000 - 2500 u., zilnic, în cele 4 - 5 zile ce
preced menstruația.
Bickers recomandă terapia cu steroizi după următoarea schemă :
- 1 mg estrogeni naturali + 30 mg progesteron intramuscular, timp de 5 zile.
Din ziua a 3-a - a 4-a hemoragia este, de obicei, stăpînită, dar la 3 - 5 zile
de la terminarea tratamentului pot apărea hemoragii de privațiune.
La 20 de zile de la prima zi a hemoragiei de privațiune se repetă, timp
de 5 zile, schema amintită.
Polimenoreea
POLIMENOREEA
Se socotește drept polimenoree un ciclu mai scurt de 21 de zile,
inconstant ca ritmicitate.
Ciclurile scurtate în mod patologic prezintă o diminuare progesteronică.
Le întîlnim la începutul și la sfîrșitul perioadei genitale.
Cauzele pe care trebuie să le avem în vedere sînt : viață nesănătoasă,
condiții defavorabile de mediu, nutriție dificitară, baciloză, tulburări
endocrine, mai ales tiroidiene.
Intervalul dintre menstruații este de 17 - 21 zile ; cantitatea sîngerării
este normală, dar poate fi alungită în timp.
Este frecventă în primii ani după menarhă și în climacteriu.
Scurtarea ciclului se face în contul fazei progesteronice : faza de maturație
foliculară decurge normal, dar cea progesteronică este scurtată prin sistarea
funcțiunii corpului galben ( Schroder ).
Knaus a constatat și alte moduri prin care se produce polimenoreea, așa
că vom deosebi :
a) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie scurtată.
b) Polimenoree cu scurtarea fazei foliculinice, dar cu faza secretorie normală,
care sînt mai rare.
c) Cicluri monofazice prescurtate, fără ovulație și formare de corp galben.
Putem folosi următoarele scheme terapeutice :
- foliculină, cîte 1 mg în a doua și a treia zi a ciclului, avînd ca rezultat o
întîrziere a proximei menstruații cu cca. 7 zile ;
- foliculină 1 - 5 mg în prima săptămînă a ciclului ;
- foliculină 3 - 5 mg în ziua a 11-a a ciclului, repetînd două-trei cicluri ;
- progesteron, de patru ori 10 mg, începînd din a 18-a zi a ciclului ;
- testosteron, de două ori 10 mg săptămînal, timp de 2 - 3 luni ;
- insulină, 15 - 20 u., zilnic, în cele 5 zile dinaintea menstruației.
Dacă ne-am făcut o orientare prin examenul histo-cito-hormonal și
curba termică, atunci schemele de tratamen vor fi :
În polimenoreele cu scurtarea fazei foliculinice vom administra :
- 2 x 1 mg estradiol pe zi, timp de 2 zile, sau
- 5 mg estradiol, cu două-trei zile înainte de a începe sîngerarea, cu scopul
de a inhiba secreția hipofizară de FSH.
În polimenoreele cu scurtarea fazei progesteronice se va administra :
- progesteron 5 mg pe zi, în cele 5 - 6 zile care preced ciclul și 2 - 3 zile
ale ciclul ;
- progesteron 10 mg + estradiol 1 mg, în cele 5 - 6 zile ce preced menstruația.
Cînd urmărim și tratarea sterilității consecutive, vom administra din ziua a 14-a,
zilnic, 1 mg estrogeni și 10 progesteron, timp de 6 - 10 zile.
În polimenoree cu scurtarea fazei secretorii se mai recomandă :
- hormon gonadotrop corial 2000 - 2500 u., zilnic, în cele 4 - 5 zile ce
preced menstruația.
Bickers recomandă terapia cu steroizi după următoarea schemă :
- 1 mg estrogeni naturali + 30 mg progesteron intramuscular, timp de 5 zile.
Din ziua a 3-a - a 4-a hemoragia este, de obicei, stăpînită, dar la 3 - 5 zile
de la terminarea tratamentului pot apărea hemoragii de privațiune.
La 20 de zile de la prima zi a hemoragiei de privațiune se repetă, timp
de 5 zile, schema amintită.
Hipomenoreea Partea - I - a
HIPOMENOREEA PARTEA - I - A
Este o tulburare de menstruație, deseori fără caracter potologic.
De cele mai multe ori este greu de influențat prin tratament hormonal ;
de asfel, aplicarea acestui tratament nici nu este totdeauna necesară.
Vom supune unui tratament hormonal numai acele hipomenoree, care
se asociază cu sterilitate și cu tulburări neurovegetative.
Schema de tratament se va sprijini pe foliculină în prima jumătate a
ciclului, iar în cea de a doua jumătate pe progesteron.
Ciclul menstrual este ritmic, la 4 săptămîni, dar cantitatea și durata
menstruațiilor este scurtată.
Deodebim :
1) Hipermenoree cu o eliminare defectuoasă a mucoasei, dar mucoasa are
o structură normală.
În aceste cazuri ar fi vorba de o hipercontractilitate a minometrului și de
o cantitate exagerată de substanțe vasoconstrictoare, precum și de o
morfologie particulară a endometrului.
Aceste cazuri nu sînt însoțite, de obicei, de tulburări vegetative și tratamentul
hormonal nu este necesar - de astfel prin el nici nu se obțin rezultate.
Se poate încerca :
- estrogeni 6,1 mg, în prima fază a ciclului ;
- progesteron, în faza a doua, 5 - 10 x 10 mg ;
- estrogeni + progesteron 1 : 10, din ziua 14 - 29 a ciclului.
2) Hipomenoree cu fenomene de insuficiență ovariană, în care proliferarea endometrului
nu este completă, uterul este hipoplazic, neelastic, cu turgescența scăzută,
hiperanteflectat sau retroflectat.
Dismenoreea și sterilitatea coexistă cu aceste forme, la fel și tulburări
neurovegetative, migrena și cefaleea.
Ca tratament vom recomanda :
- 3 - 4 injecții a 1 mg ester de estradiol, sau
- 1 - 2 injecții a 5 mg ester de estradiol, în perioada folicilinică ;
- Ginosedol 2 - 4 drajeuri pe zi per lingual, timp de 6 - 8 zile, după
terminarea sîngerării.
Cu aceste scheme influențăm, de obicei, fenomenele vegetative și
troficitatea tractului genital.
Ca mijloace adjuvante, vom recomanda : hidroterapie, alimentație proteică, odihnă.
Hipomenoreea Partea - I - a
HIPOMENOREEA PARTEA - I - A
Este o tulburare de menstruație, deseori fără caracter potologic.
De cele mai multe ori este greu de influențat prin tratament hormonal ;
de asfel, aplicarea acestui tratament nici nu este totdeauna necesară.
Vom supune unui tratament hormonal numai acele hipomenoree, care
se asociază cu sterilitate și cu tulburări neurovegetative.
Schema de tratament se va sprijini pe foliculină în prima jumătate a
ciclului, iar în cea de a doua jumătate pe progesteron.
Ciclul menstrual este ritmic, la 4 săptămîni, dar cantitatea și durata
menstruațiilor este scurtată.
Deodebim :
1) Hipermenoree cu o eliminare defectuoasă a mucoasei, dar mucoasa are
o structură normală.
În aceste cazuri ar fi vorba de o hipercontractilitate a minometrului și de
o cantitate exagerată de substanțe vasoconstrictoare, precum și de o
morfologie particulară a endometrului.
Aceste cazuri nu sînt însoțite, de obicei, de tulburări vegetative și tratamentul
hormonal nu este necesar - de astfel prin el nici nu se obțin rezultate.
Se poate încerca :
- estrogeni 6,1 mg, în prima fază a ciclului ;
- progesteron, în faza a doua, 5 - 10 x 10 mg ;
- estrogeni + progesteron 1 : 10, din ziua 14 - 29 a ciclului.
2) Hipomenoree cu fenomene de insuficiență ovariană, în care proliferarea endometrului
nu este completă, uterul este hipoplazic, neelastic, cu turgescența scăzută,
hiperanteflectat sau retroflectat.
Dismenoreea și sterilitatea coexistă cu aceste forme, la fel și tulburări
neurovegetative, migrena și cefaleea.
Ca tratament vom recomanda :
- 3 - 4 injecții a 1 mg ester de estradiol, sau
- 1 - 2 injecții a 5 mg ester de estradiol, în perioada folicilinică ;
- Ginosedol 2 - 4 drajeuri pe zi per lingual, timp de 6 - 8 zile, după
terminarea sîngerării.
Cu aceste scheme influențăm, de obicei, fenomenele vegetative și
troficitatea tractului genital.
Ca mijloace adjuvante, vom recomanda : hidroterapie, alimentație proteică, odihnă.
Hipermenoreea
HIPERMENOREEA
Hipermenoreea prin cauze hormonale este foarte rară ( 10 - 12% ), în aceste
cazuri fiind, de obicei, vorba de o hipoplazie genitală.
Ciclul este ritmic, dar cantitatea este mare și durează multe zile.
În aceste cazuri de hipermenoree trebuie analizată și cercetată cauza etiologică,
și anume :
- Cauzele endocrine sînt prezente în 10 - 12%, cînd găsim de obicei, o
hipoplazie uterină.
- Hiperplazia glandulo-chistică prin folicul persistent, de asemenea poate fi o cauză.
- Cauzele locale și generale care influențează eliminarea mucoasei sau modifică
circulația în pelvis și coagulabilitatea trebuie avute în vedere și anume : mioame,
inflații cronice, retrodeviații fixate cu aderențe și stază, boală hipertensivă, afecțiuni
cardiace, valvulopatii.
Tratamentul, pentru a fi eficace, trebuie să fie etiologic și anume :
1) În hipermenoreele hormonale cu hipoplazie, vom administra :
- ester de estradiol, cîte 1 mg în ziua a 2-a și a 4-a a ciclului :
- din ziua a 2-a a ciclului, timp de 8 zile, cîte 2 - 4 drajeuri Ginosedol
sau Dietlstibestrol 1 -3 mg pe zi.
Prin aceste scheme urmărim o epitelizare rapidă a plăgii uterine și o modificare
a troficității uterine. Se pot asocia :
- medicație stiptică ( ergotamină ) ;
- medicație hemostatică ( calciu clorat, vitamina C, K ) ;
- chiuretajul biopsic și terapeuric.
2) În hipermenoreele, cu hiperestrogenie se va aplica un tratament de inhibiție,
orientat după următoarea schemă :
- testosteron, cîte 10 mg la fiecare 2 zile, în zilele a 2-a pînă la a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron, cîte 25 mg, o dată la 5 zile, între prima și a 20-a zi a ciclului,
urmate de progesteron, cîte 10 mg, o dată la 2 zile, între zilele a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron-mite ( 10 mg ), o fiolă din 2 în 2 zile, între prima și a 28-a zi a ciclului.
3) Hipermenoreele cauzate de modificările locale și generale amintite
mai sus vor fi tratate în primul rînd prin scheme adecvate ( mioame,
inflamații etc. ).
- Testosteronul nu poate fi folosit, pentru că dozele terapeutice produc efecte
secundare, de aceea ne vom sprijini mai multe pe progesteron, din care
administrăm 30 mg, per os, zilnic, timp de 5 zile, reușind astfel să obținem
o completă dezagregare a endometrului, așa-numitil chiuretaj medical.
- Albastrul de toluidină, 1 - 2 tablete pe zi, modifică coagulabilitatea sanguină.
Hipermenoreea
HIPERMENOREEA
Hipermenoreea prin cauze hormonale este foarte rară ( 10 - 12% ), în aceste
cazuri fiind, de obicei, vorba de o hipoplazie genitală.
Ciclul este ritmic, dar cantitatea este mare și durează multe zile.
În aceste cazuri de hipermenoree trebuie analizată și cercetată cauza etiologică,
și anume :
- Cauzele endocrine sînt prezente în 10 - 12%, cînd găsim de obicei, o
hipoplazie uterină.
- Hiperplazia glandulo-chistică prin folicul persistent, de asemenea poate fi o cauză.
- Cauzele locale și generale care influențează eliminarea mucoasei sau modifică
circulația în pelvis și coagulabilitatea trebuie avute în vedere și anume : mioame,
inflații cronice, retrodeviații fixate cu aderențe și stază, boală hipertensivă, afecțiuni
cardiace, valvulopatii.
Tratamentul, pentru a fi eficace, trebuie să fie etiologic și anume :
1) În hipermenoreele hormonale cu hipoplazie, vom administra :
- ester de estradiol, cîte 1 mg în ziua a 2-a și a 4-a a ciclului :
- din ziua a 2-a a ciclului, timp de 8 zile, cîte 2 - 4 drajeuri Ginosedol
sau Dietlstibestrol 1 -3 mg pe zi.
Prin aceste scheme urmărim o epitelizare rapidă a plăgii uterine și o modificare
a troficității uterine. Se pot asocia :
- medicație stiptică ( ergotamină ) ;
- medicație hemostatică ( calciu clorat, vitamina C, K ) ;
- chiuretajul biopsic și terapeuric.
2) În hipermenoreele, cu hiperestrogenie se va aplica un tratament de inhibiție,
orientat după următoarea schemă :
- testosteron, cîte 10 mg la fiecare 2 zile, în zilele a 2-a pînă la a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron, cîte 25 mg, o dată la 5 zile, între prima și a 20-a zi a ciclului,
urmate de progesteron, cîte 10 mg, o dată la 2 zile, între zilele a 20-a și a
28-a ale ciclului ;
- testosteron-mite ( 10 mg ), o fiolă din 2 în 2 zile, între prima și a 28-a zi a ciclului.
3) Hipermenoreele cauzate de modificările locale și generale amintite
mai sus vor fi tratate în primul rînd prin scheme adecvate ( mioame,
inflamații etc. ).
- Testosteronul nu poate fi folosit, pentru că dozele terapeutice produc efecte
secundare, de aceea ne vom sprijini mai multe pe progesteron, din care
administrăm 30 mg, per os, zilnic, timp de 5 zile, reușind astfel să obținem
o completă dezagregare a endometrului, așa-numitil chiuretaj medical.
- Albastrul de toluidină, 1 - 2 tablete pe zi, modifică coagulabilitatea sanguină.
Sterilitatea Hormonală
STERILITATEA HORMONALĂ
Ovulația are loc cu 14 zile înainte de menstruație, iar ovulul eliberat începe
să migreze după cîteva ore,fiind învelit într-un strat, albuminos.
În timpul cît în ovar există un corp galben funcțional, nu mai are loc o
altă ovulație.
Sterilitatea de cauză hormonală se conturează sub mai multe aspecte și
forme clinice :
a) Sterilitatea cu tract genital hipoplazic este - după cea postinflamatorie -
cea mai frecventă.
Ea poate fi influențată prin tratament hormonal :
- foliculină, cîte 1 mg, timp de 10 - 12 zile, începînd cu prima zi a ciclului ;
- foliculină 150 000 - 250 000 u., postmenstrual, în prima lună.
A doua și a treia lună vom continua tratamentul, administrînd progesteron,
cîte 5 mg, în zilele 15, 17, 19 ;
- foliculină, 150 000 - 250 000 u., + progesteron.
Acest tratament va fi aplicat de-a lungul a trei-șase cicluri menstruale.
b) Sterilitate cu oligo-hipomenoree.
Au fost propuse următoarele scheme de tratament ;
- foliculină, 200 000 u., în ziua a 12-a a ciclului , după Clauberg, acest
tratament ar provoca ovulația ;
- foliculină, 100 000 u., administrează în ziua a 10-a a ciclului ;
- foliculină + progesteron ( după Kaufmann ) ;
- foliculină per os, de trei ori 1000 u., timp de 14 zile, cu sau fără
progesteron în zilele următoare.
c) În sterilitatea cu polimenoree ar exista uneori o perioadă secretorie, mai
scurtă de 13 - 14 zile, cînd femeile sînt sterile.
Pentru a prelungi faza secretorie se recomandă :
- prolan, de patru-cinci ori 2000 u., în faza progesteronică ; prelungește
ciclu la 29 - 31 de zile ;
- progesteron, cîte 10 mg zilnic sau la două zile, administrat în perioada
progesteronică ;
- foliculină, 10 000 u., în ziua a doua și treia a menstruației, prelungește
ciclul la 28 de zile ;
- foliculină de două-trei ori 10 000 u., administrată în cursul menstruației ;
- foliculină, 1 mg, o dată la 2 zile, în primele 16 zile ale ciclului ; duce -
în caz de cicluri anovulatoare - la un ciclu de 26 - 28 de zile, cu ovulație
în a 12-a zi.
La nivelul diferitelor aparate și sisteme apar o serie de tulburări în legătură
cu dereglările ciclului sau cu climacteriul.
Aceste sînt tulburări funcționale secundare, produse printr-un dezechilibru
neuroendocrin, fiind de multe ori numai subiective.
Apar în epoci sau împrejurări în care sistemul neuroendocrin este mai mult
solicitat sau epuizat, de exemplu : pubertate, graviditate, climateriu, după
boli generale, carențe alimentare, traume psihice mari, boli de lungă durată.
Multă din aceste afecțiuni sînt influențate în bine prin tratamentul cu implante
de estrogeni, terapie care are efecte prelungite și care favorizează reechilibrarea
sistemului neuroendocrin.
Hipotireoza - mai ales după strumectomie - o vom trata prin :
- tiroidă, zilnic de două ori cîte o tabletă ;
- tirozină, zilnic de două ori cîte o tabletă, timp de 2 - 3 luni.
Prin acest tratament reușim să influențăm bine unele amenoree.
Hipermenoree și menoragia le vom trata cu de două ori cîte un drajeu,
zilnic, timp de 1 lună.
Hipertireoza, care produce cicluri mai scurte, dismenoree și tumefierea
glandei tiroide în tmpulciclului, o vom trata prin :
- diiodotirozină, de două ori cîte o tabletă, timp de 7 zile sau o tabletă
zilnic, 14 - 21 de zile.
După 30 de zile de pauză se va repeta în decursul a încă două cicluri.
Sterilitatea Hormonală
STERILITATEA HORMONALĂ
Ovulația are loc cu 14 zile înainte de menstruație, iar ovulul eliberat începe
să migreze după cîteva ore,fiind învelit într-un strat, albuminos.
În timpul cît în ovar există un corp galben funcțional, nu mai are loc o
altă ovulație.
Sterilitatea de cauză hormonală se conturează sub mai multe aspecte și
forme clinice :
a) Sterilitatea cu tract genital hipoplazic este - după cea postinflamatorie -
cea mai frecventă.
Ea poate fi influențată prin tratament hormonal :
- foliculină, cîte 1 mg, timp de 10 - 12 zile, începînd cu prima zi a ciclului ;
- foliculină 150 000 - 250 000 u., postmenstrual, în prima lună.
A doua și a treia lună vom continua tratamentul, administrînd progesteron,
cîte 5 mg, în zilele 15, 17, 19 ;
- foliculină, 150 000 - 250 000 u., + progesteron.
Acest tratament va fi aplicat de-a lungul a trei-șase cicluri menstruale.
b) Sterilitate cu oligo-hipomenoree.
Au fost propuse următoarele scheme de tratament ;
- foliculină, 200 000 u., în ziua a 12-a a ciclului , după Clauberg, acest
tratament ar provoca ovulația ;
- foliculină, 100 000 u., administrează în ziua a 10-a a ciclului ;
- foliculină + progesteron ( după Kaufmann ) ;
- foliculină per os, de trei ori 1000 u., timp de 14 zile, cu sau fără
progesteron în zilele următoare.
c) În sterilitatea cu polimenoree ar exista uneori o perioadă secretorie, mai
scurtă de 13 - 14 zile, cînd femeile sînt sterile.
Pentru a prelungi faza secretorie se recomandă :
- prolan, de patru-cinci ori 2000 u., în faza progesteronică ; prelungește
ciclu la 29 - 31 de zile ;
- progesteron, cîte 10 mg zilnic sau la două zile, administrat în perioada
progesteronică ;
- foliculină, 10 000 u., în ziua a doua și treia a menstruației, prelungește
ciclul la 28 de zile ;
- foliculină de două-trei ori 10 000 u., administrată în cursul menstruației ;
- foliculină, 1 mg, o dată la 2 zile, în primele 16 zile ale ciclului ; duce -
în caz de cicluri anovulatoare - la un ciclu de 26 - 28 de zile, cu ovulație
în a 12-a zi.
La nivelul diferitelor aparate și sisteme apar o serie de tulburări în legătură
cu dereglările ciclului sau cu climacteriul.
Aceste sînt tulburări funcționale secundare, produse printr-un dezechilibru
neuroendocrin, fiind de multe ori numai subiective.
Apar în epoci sau împrejurări în care sistemul neuroendocrin este mai mult
solicitat sau epuizat, de exemplu : pubertate, graviditate, climateriu, după
boli generale, carențe alimentare, traume psihice mari, boli de lungă durată.
Multă din aceste afecțiuni sînt influențate în bine prin tratamentul cu implante
de estrogeni, terapie care are efecte prelungite și care favorizează reechilibrarea
sistemului neuroendocrin.
Hipotireoza - mai ales după strumectomie - o vom trata prin :
- tiroidă, zilnic de două ori cîte o tabletă ;
- tirozină, zilnic de două ori cîte o tabletă, timp de 2 - 3 luni.
Prin acest tratament reușim să influențăm bine unele amenoree.
Hipermenoree și menoragia le vom trata cu de două ori cîte un drajeu,
zilnic, timp de 1 lună.
Hipertireoza, care produce cicluri mai scurte, dismenoree și tumefierea
glandei tiroide în tmpulciclului, o vom trata prin :
- diiodotirozină, de două ori cîte o tabletă, timp de 7 zile sau o tabletă
zilnic, 14 - 21 de zile.
După 30 de zile de pauză se va repeta în decursul a încă două cicluri.
ACTH-ul și Cortizonul
ACTH-UL ȘI CORTIZONUL
ACTH-ul este hormonul hipofizar anterior, adrenocorticotrop sau corticotrofina,
fiind ca structură chimică un polipeptid care se extrage din hipofize animale ;
se dizolvă în apă, este inactivat de mucoasa și sucurile digestive.
Efectul ACTH-ului se exercită prin cortizon, a cărui secreție o stimulează,
deci va acționa numai în prezența unei glande suprarenale capabile să răspundă.
Efectele fiziologice sînt : menține troficitatea glandelor suprarenale,
intervine activ în complexele enzimatice din suprarenală, care duc la sinteza
corticoizilor, stimulează neoglicogeneza, cu posibilitatea de a determina
diabetul steroid, actvează metabolismul proteic, activează metabolismul
mineral, modifică elementele figurate sanguine.
Se administrează intramuscular și intravenos, în doză de 50-100 mg zilnic,
avînd următoarele efecte : antiflogistic, fibrinolitic, limfolitic, antialergic.
În ginecologie, acțiunea ACTH-ului a fost urmărită în fibromul uterin și în
inflamațiile genitale.
Cortizonul, izolat din 1934, nu a putut să fie preparat decît relativ de curînd.
Acțiunea lui principală se exercită asupra metabolismului glucidic, producînd
neoglicogeneză.
În doze mari asupra metabolismului mineral, dînd retenție de sodiu și
eliminarea de potasiu.
Dozele administrate sînt de 100 - 200 mg în 24 de ore.
Contraindicațiile, atît ale ACTH-ului, cît și ale cortizonului, sînt :
dezechilibrul electrolitic, diabetul, fracturile, bolile tromboembolice,
virilismul, hirsutismul, infecțiile de focar, boala ulceroasă.
Prednisonul sau cortizonul este un produs cu acțiune mai pronunțată
decît decît cortizul și efectele lui secundar sînt mai reduse, astfel încît
poate fi aplicat în tratamente de durată mai lungă.
ACTH-ul și Cortizonul
ACTH-UL ȘI CORTIZONUL
ACTH-ul este hormonul hipofizar anterior, adrenocorticotrop sau corticotrofina,
fiind ca structură chimică un polipeptid care se extrage din hipofize animale ;
se dizolvă în apă, este inactivat de mucoasa și sucurile digestive.
Efectul ACTH-ului se exercită prin cortizon, a cărui secreție o stimulează,
deci va acționa numai în prezența unei glande suprarenale capabile să răspundă.
Efectele fiziologice sînt : menține troficitatea glandelor suprarenale,
intervine activ în complexele enzimatice din suprarenală, care duc la sinteza
corticoizilor, stimulează neoglicogeneza, cu posibilitatea de a determina
diabetul steroid, actvează metabolismul proteic, activează metabolismul
mineral, modifică elementele figurate sanguine.
Se administrează intramuscular și intravenos, în doză de 50-100 mg zilnic,
avînd următoarele efecte : antiflogistic, fibrinolitic, limfolitic, antialergic.
În ginecologie, acțiunea ACTH-ului a fost urmărită în fibromul uterin și în
inflamațiile genitale.
Cortizonul, izolat din 1934, nu a putut să fie preparat decît relativ de curînd.
Acțiunea lui principală se exercită asupra metabolismului glucidic, producînd
neoglicogeneză.
În doze mari asupra metabolismului mineral, dînd retenție de sodiu și
eliminarea de potasiu.
Dozele administrate sînt de 100 - 200 mg în 24 de ore.
Contraindicațiile, atît ale ACTH-ului, cît și ale cortizonului, sînt :
dezechilibrul electrolitic, diabetul, fracturile, bolile tromboembolice,
virilismul, hirsutismul, infecțiile de focar, boala ulceroasă.
Prednisonul sau cortizonul este un produs cu acțiune mai pronunțată
decît decît cortizul și efectele lui secundar sînt mai reduse, astfel încît
poate fi aplicat în tratamente de durată mai lungă.
Cultura Fizică Medicală în Afecțiunile Ginecologice și în Lăuzie
CULTURA FIZICA MEDICALĂ ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE ȘI ÎN LĂUZIE
Educația fizică acționează asupra aparatului genital și asupra funcțiilor sale :
dezvoltă sistemul osteo-articular și aparatul ligamentar, ameliorează
funcțiile aparatului cardio-vascular și respirator, precum și corelațiile neuroumorale.
Educația fizică împiedică staza sanguină și limfatică, tonifică pereții vaselor,
întinde cordoanele și aderențele.
Influența sa se exercită asupra presei abdominale și a perineului, asupra uterului și anexelor,
asupra peristaltismului digestiv.
Hiperemia activă pe care o provoacă educația fizică este favorabilă în procesele
inflamatorii cronice, ameliorînd nutriția țesuturilor, regenerarea celulelor și
resorbția produselor inflamatorii.
Educația fizică practicată corect de la vîrstă tînără duce la o dezvoltare armonioasă a
fizicului și psihicului, prevenind deformațiile.
Pentru toate aceste considerații, educația fizică trebuie practicată în toate fazele să
fie combinate cu : expunere la aer, soare, apă, masaj ginecologic, jocuri sportive.
Exercițiile care se recomandă sînt :
- culcare pe spate, respirație diafragmatică și respirații profunde ;
- aceeați poziție, abducția picioarelor, mîinile pe umeri ;
- aceeași poziție, flectarea gambelor pe coapse și a coapselor pe abdomen, cuprinderea
genunchilor cu mîinile, revenire la poziția inițială ,
- poziție verticală, mîinile înapoi la spate, genuflexie cu mîinile în jos, revenire ;
- rotarea trunchiului spre stînga cu întinderea mîinilor în lături, revenire ; repetarea
spre dreapta ;
- îndoirea corpului spre stînga, mîna stîngă întinsă coboară spre genunchi,
revenire ; repetare spre dreapta ;
- îndoirea trunchiului înainte, revenire ;
- rotația trunchiului în cerc ;
- poziția verticală, îndoirea membrului inferior stîng din articulația genunchiului,
revenire la poziția inițială ; repetarea mișcării de partea dreaptă.
Eexercițiile se fac dimineața, la prînz și seara, începîndu-se cu cinci exerciții zilnic
și urcînd treptat pînă la se ajung la 10 exerciții.
Fiecare exercițiu se repetă de cîte 10 ori.
Cultura Fizică Medicală în Afecțiunile Ginecologice și în Lăuzie
CULTURA FIZICA MEDICALĂ ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE ȘI ÎN LĂUZIE
Educația fizică acționează asupra aparatului genital și asupra funcțiilor sale :
dezvoltă sistemul osteo-articular și aparatul ligamentar, ameliorează
funcțiile aparatului cardio-vascular și respirator, precum și corelațiile neuroumorale.
Educația fizică împiedică staza sanguină și limfatică, tonifică pereții vaselor,
întinde cordoanele și aderențele.
Influența sa se exercită asupra presei abdominale și a perineului, asupra uterului și anexelor,
asupra peristaltismului digestiv.
Hiperemia activă pe care o provoacă educația fizică este favorabilă în procesele
inflamatorii cronice, ameliorînd nutriția țesuturilor, regenerarea celulelor și
resorbția produselor inflamatorii.
Educația fizică practicată corect de la vîrstă tînără duce la o dezvoltare armonioasă a
fizicului și psihicului, prevenind deformațiile.
Pentru toate aceste considerații, educația fizică trebuie practicată în toate fazele să
fie combinate cu : expunere la aer, soare, apă, masaj ginecologic, jocuri sportive.
Exercițiile care se recomandă sînt :
- culcare pe spate, respirație diafragmatică și respirații profunde ;
- aceeați poziție, abducția picioarelor, mîinile pe umeri ;
- aceeași poziție, flectarea gambelor pe coapse și a coapselor pe abdomen, cuprinderea
genunchilor cu mîinile, revenire la poziția inițială ,
- poziție verticală, mîinile înapoi la spate, genuflexie cu mîinile în jos, revenire ;
- rotarea trunchiului spre stînga cu întinderea mîinilor în lături, revenire ; repetarea
spre dreapta ;
- îndoirea corpului spre stînga, mîna stîngă întinsă coboară spre genunchi,
revenire ; repetare spre dreapta ;
- îndoirea trunchiului înainte, revenire ;
- rotația trunchiului în cerc ;
- poziția verticală, îndoirea membrului inferior stîng din articulația genunchiului,
revenire la poziția inițială ; repetarea mișcării de partea dreaptă.
Eexercițiile se fac dimineața, la prînz și seara, începîndu-se cu cinci exerciții zilnic
și urcînd treptat pînă la se ajung la 10 exerciții.
Fiecare exercițiu se repetă de cîte 10 ori.
Kineziterapia
KINEZITERAPIA
Kineziterapia este un mijloc terapeutic indicat în sechelele postoperatorii
și în următoarele afecțiunii :
1) Infiltrații edematoase cronice, localizate la peritoneul pelvian și la
țesutul celular pelvi-subperitoneal.
2) Retracții, scurtări ale lamelor celulo-conjuctive, îndesebi ale parametrelor
posterioare, care duc la comprimarea filetelor nervoase.
3) Reziduri după peritonite pelviene adezive.
4) Parametrite cronice retractile.
5) Dismenoree postinflamatorii, a căror cauză ar fi retracțiile celulare cu plexalgie
hipogastrică și vicii de poziție ale uterului.
6) Salpingite cronice cu laterodeviație uterină, deci tot retracții celulare.
7) Ovarite dureroase cu ovare prolabate în fundul de sac Douglas.
8) Obliterări salpingiene și deci sterilitatea tubară ; se pot permeabiliza uneori
după cîteva ședințe de masaj și insuflația - care înainte a fost negativă - poate să
devină pozitivă.
9) Insuficiențele ovariene cu hipo- și chiar amenoree ( care adesea au la bază un
infantilism genital ) profită mai mult dacă combinăm masajul cu hormonoterapia.
10) Deviațiile uterine - mai ales cele dobîndite - însoțite de aderențe pot fi reduse
chiar definit prin masaj ; cer însă răbdare și timp mai îndelungat.
În orice caz este de dorit să practicăm masajul înaintea operației corectoare.
11) Aderențe postoperatorii.
12) Subinvoluții uterine.
13) Vaginism.
14) Durerea, ca o consecință a sechelelor postinflamatorii din țesutul celular pelvian
( care se știe că reacționează prin sclerozare și fibrozare ).
Contraindicațiile masajului sînt :
- fazele acute sau subacute ale unui proces inflamator, afecțiunea trebuind să fie
complet stinsă ;
- cervicitele - dacă sînt prezente - vor fi tratate în primul rînd și apoi se va
interveni prin masaj ;
- tumorile ;
- revărsatele sanguine și colecțiile purulente ;
- sarcina ;
- tuberculoza genicală ;
- torsiunile.
Problema alegerii între diatermic și masaj este uneori dificilă ; de obicei,
diatermia precedă masajul sau se aplică amîndouă combinat.
La bolnavele care reacționează la diatermie cu dureri mari facem masajul
înaintea diatermiei.
Kineziterapia
KINEZITERAPIA
Kineziterapia este un mijloc terapeutic indicat în sechelele postoperatorii
și în următoarele afecțiunii :
1) Infiltrații edematoase cronice, localizate la peritoneul pelvian și la
țesutul celular pelvi-subperitoneal.
2) Retracții, scurtări ale lamelor celulo-conjuctive, îndesebi ale parametrelor
posterioare, care duc la comprimarea filetelor nervoase.
3) Reziduri după peritonite pelviene adezive.
4) Parametrite cronice retractile.
5) Dismenoree postinflamatorii, a căror cauză ar fi retracțiile celulare cu plexalgie
hipogastrică și vicii de poziție ale uterului.
6) Salpingite cronice cu laterodeviație uterină, deci tot retracții celulare.
7) Ovarite dureroase cu ovare prolabate în fundul de sac Douglas.
8) Obliterări salpingiene și deci sterilitatea tubară ; se pot permeabiliza uneori
după cîteva ședințe de masaj și insuflația - care înainte a fost negativă - poate să
devină pozitivă.
9) Insuficiențele ovariene cu hipo- și chiar amenoree ( care adesea au la bază un
infantilism genital ) profită mai mult dacă combinăm masajul cu hormonoterapia.
10) Deviațiile uterine - mai ales cele dobîndite - însoțite de aderențe pot fi reduse
chiar definit prin masaj ; cer însă răbdare și timp mai îndelungat.
În orice caz este de dorit să practicăm masajul înaintea operației corectoare.
11) Aderențe postoperatorii.
12) Subinvoluții uterine.
13) Vaginism.
14) Durerea, ca o consecință a sechelelor postinflamatorii din țesutul celular pelvian
( care se știe că reacționează prin sclerozare și fibrozare ).
Contraindicațiile masajului sînt :
- fazele acute sau subacute ale unui proces inflamator, afecțiunea trebuind să fie
complet stinsă ;
- cervicitele - dacă sînt prezente - vor fi tratate în primul rînd și apoi se va
interveni prin masaj ;
- tumorile ;
- revărsatele sanguine și colecțiile purulente ;
- sarcina ;
- tuberculoza genicală ;
- torsiunile.
Problema alegerii între diatermic și masaj este uneori dificilă ; de obicei,
diatermia precedă masajul sau se aplică amîndouă combinat.
La bolnavele care reacționează la diatermie cu dureri mari facem masajul
înaintea diatermiei.
Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiunile Ginecologice 2
STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE 2
Boli ginecologice asociate cu boli ale altor organe și sisteme.
Asociate cu boli ale organelor de locomoție
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu boli ale sistemului nervos periferic.
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița,
Radbov, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda,
Veneția de Jos.
Asociate cu sechele ale proceselor inflamatorii în cavitatea abdominală ( periviscerite )
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu sechele după tromboflebite.
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș,
Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu boli ale sistemului cardio-vascular.
- Călimănești, Vatra Dornei.
Asociate cu boli ale organelor digestive și glande anexe.
- Herculane, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Victoria.
- Geoagiu, 1 Mai, Veneția de Jos.
Asociate cu tulburări de nutriție.
- Olănești, Snănic-Moldova.
- Bălțătești, Mangalia, Pucioasa.
Asociate cu boli ale rinichilor și căilor urinare.
- Călimănești, Olănești.
Asociate cu boli de piele.
- Bazna, Eforie Nord, Herculane, Techirghiol.
- Mangalia, Pucioasa.
Asociate cu boli ale organelor respiratorii și ale căilor respiratorii superioare.
- Eforie Nord, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Slănic-Moldova, Techirghiol.
Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiunile Ginecologice 2
STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNILE GINECOLOGICE 2
Boli ginecologice asociate cu boli ale altor organe și sisteme.
Asociate cu boli ale organelor de locomoție
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu boli ale sistemului nervos periferic.
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița,
Radbov, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda,
Veneția de Jos.
Asociate cu sechele ale proceselor inflamatorii în cavitatea abdominală ( periviscerite )
- Bazna, Eforie Nord, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu sechele după tromboflebite.
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș,
Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Asociate cu boli ale sistemului cardio-vascular.
- Călimănești, Vatra Dornei.
Asociate cu boli ale organelor digestive și glande anexe.
- Herculane, Slănic-Moldova, Vatra Dornei, Victoria.
- Geoagiu, 1 Mai, Veneția de Jos.
Asociate cu tulburări de nutriție.
- Olănești, Snănic-Moldova.
- Bălțătești, Mangalia, Pucioasa.
Asociate cu boli ale rinichilor și căilor urinare.
- Călimănești, Olănești.
Asociate cu boli de piele.
- Bazna, Eforie Nord, Herculane, Techirghiol.
- Mangalia, Pucioasa.
Asociate cu boli ale organelor respiratorii și ale căilor respiratorii superioare.
- Eforie Nord, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Slănic-Moldova, Techirghiol.
Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiuni Ginecologice 1
STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNI GINECOLOGICE 1
Boli ale anexelor, uterului și vaginului
1. Cervicite și colpite cronice
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Radbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Metroanexite cronice
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Boli ale peritoneului și ale țesutului celular din bazin
1. Peri- și parametrite cronice, cel mai devreme la 8 săptămîni de la
terminarea perioadei acute.
- Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari,
Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni,
Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Pelviperitonite, cel mai devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
- Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prohova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Insuficiență funcțională și organică
1. Sterilitatea
a) primară
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea Sibiu,
Ocna Mureș, Ocnele Mari, Ocna Șugatag, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Veneția de Jos.
b) secundară ( postinflamatorie )
- Bazna, Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav,
Slănic-Prahova, Săcele, Sărata, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Hipoplaziile uterine
- Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirgiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Sechele postinflamatorii, posttraumatice ( operatorii etc. ), cel mai
devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
Infiltrate, exsudate, blocuri de aderențe, poziții vicioase ( deviații ale
uterului ), nevralgii pelviene.
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercu-
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Stațiuni Pentru Tratamentul Balnear În Afecțiuni Ginecologice 1
STAȚIUNI PENTRU TRATAMENTUL BALNEAR ÎN AFECȚIUNI GINECOLOGICE 1
Boli ale anexelor, uterului și vaginului
1. Cervicite și colpite cronice
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Radbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Metroanexite cronice
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele mari, Ocnița, Rodbav, Sărata, Slănic-
Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Boli ale peritoneului și ale țesutului celular din bazin
1. Peri- și parametrite cronice, cel mai devreme la 8 săptămîni de la
terminarea perioadei acute.
- Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai,
Miercurea-Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari,
Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni,
Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Pelviperitonite, cel mai devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
- Bazna, Govora, Herculane, Ocna Sibiului, Sovata, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 mai, Miercurea-Sibiului,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prohova,
Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Insuficiență funcțională și organică
1. Sterilitatea
a) primară
- Bazna, Ocna Sibiului, Sovata.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea Sibiu,
Ocna Mureș, Ocnele Mari, Ocna Șugatag, Ocnița Rodbav, Sărata, Slănic-Prahova,
Săcele, Someșeni, Telega, Veneția de Jos.
b) secundară ( postinflamatorie )
- Bazna, Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirghiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacul-Sărat, 1 Mai, Miercurea
Sibiu, Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav,
Slănic-Prahova, Săcele, Sărata, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
2. Hipoplaziile uterine
- Eforie Nord, Ocna Sibiului, Sovata, Techirgiol.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercurea-Sibiu,
Ocna Mureș, Ocna Șugatag, Ocnele Mari, Ocnița, Rodbav, Sărata,
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Sechele postinflamatorii, posttraumatice ( operatorii etc. ), cel mai
devreme la 8 săptămîni de la terminarea perioadei acute.
Infiltrate, exsudate, blocuri de aderențe, poziții vicioase ( deviații ale
uterului ), nevralgii pelviene.
- Bazna, Govora, Ocna Sibiului, Sovata, Vatra Dornei, Victoria.
- Amara, Bălțătești, Cojocna, Eforie Sud, Lacu-Sărat, 1 Mai, Miercu-
Slănic-Prahova, Săcele, Someșeni, Telega, Turda, Veneția de Jos.
Balneoterapia
BALNEOTERAPIA
Balneoterapia tinde să ia în ginecologie un rol din ce în ce mai
important, fără a fi în opoziția cu tratamentul medical sau
chirurgical și constituind un mijloc în plus în terapeutica ginecologică.
Alegerea unei stațiuni balneare pentru tratamentul afecțiunilor
genitale la femei este adesea o problemă dintre cele mai grele.
Pentru individualizarea tratamentului balneo-fizioterapic nu este
permis să uităm starea generală și constiuția endocrină a femeii.
Cu alte cuvinte, cînd medicul trimite o ginecopată într-o stațiune
balneară, el nu trebuie să țină seama numai de organul bolnav, ci
trebuie să examineze întregul organism.
Trebuie deci ca această cură balneară să convină, în același timp, atît
bolii, cît și terenului bolnavei.
Indicațiile balneoterapiei vor fi cu atît mai exacte, cu cît vom ține seama
mai multe de această stare generală și locală a bolnavei.
În rezumat, indicațiile sînt legate de :
- starea afecțiunii ( starea locală, simptome reacționale, forme clinice și
complicații ) ;
- starea bolnavei ( natura terenului morbid ) ;
- acțiunea fiziologică a apelor minerale asupra organelor bolnave și a asupra
organismului în general.
Tratamentul hidro-mineral provoacă adesea la bolnave diferite modificări
ale tonusului nervos sau ale nutriției ; de aceea ele vor trebuie supravegheate
permanent de către medicii specialiști.
Contraindicațiile tratamentului balnear.
Se vor interzice curele termale, precum și stațiunile climaterice cu acțiune puternică
( muntele, marea ) în toate ginecopatiile acute febrile și supurate, așteptîndu-se
răcirea lor.
Bolnavele prea debile, prea slăbite, care nu pot rezista excitațiilor termale
vor evita tratamentul balnear.
Bolnavele cu afecțiuni viscerale cronice și cașectizante, de origine renală,
cardiacă, cirotice sau neoplazice, vor evita de asemenea tratamentul balnear.
Nu vom recomanda cură balneară în cancerele genitale și la femeile în vîrstă
( trecute de 60 de ani ).
Stațiunile pentru curele ginecologice pot fi : hidrominerale, climaterice sau maritime.
Compoziția chimică a apelor minerale este, incontestabil, principalul element
al acțiunii lor ; dar ea singură nu explică toate efectele obținute.
Așa de exemplu, majoritatea apelor sulfuroase sînt excitante.
Cu toate acestea, unele din ele au efecte sedative.
De asemenea, apele cloruro-sodice, deși în general sînt stimulante, pot avea uneori
o acțiune sedativă.
Așa, se explică de ce clasificarea chimică a apelor minerale nu corespunde și
clasificării lor terapeutice ; ape cu compoziție diferită pot avea proprietăți similare
și, invers, ape cu compoziție identică pot avea proprietăți diferite.
Acțiune terapeutică a apelor minerale în afecțiunile organelor genitale feminine
se manifestă în trei moduri :
- unele ape, mai ales cele sărate și sulfuroase au un fel de ,,specializare pelviană” ;
ele au mai ales o acțiune locală și directă asupra organelor bazinului ;
- altele ( apele slab mineralizate ) intervin în tulburările funcționale genitale.
Ele par a avea o acțiune indirectă asupra organelor genitale, influențînd mai
întîi starea generală ;
- în sfîrșit, alte ape minerale exercită o acțiune de ordin exclusiv general
asupra organismului bolnavei.
Considerate după elementele chimice predominante, apele minerale se clasifică în :
- ape sărate ( clorurate ) ;
- ape sulfuroase ;
- ape alcaline ( bicarbonate ) ;
- ape sulfate ;
- ape oligometalice.
Dintre acestea, în tratamentul direct al afecțiunilor ginecologice se recurg mai
ales la apele sărate, apele sulfuroase și apele oligometalice.
1. Apele minerale sărate sînt cele mai răspîndite.
În aceste ape predomină clorură de sodiu, care constituie caracteristica lor.
Cantitatea de clorură de sodiu variază, deosebindu-se ape cloruro-sodice labe
și tari.
Băile sărate generale sînt stimulante ale nutriție generale, excită sistemul
nervos periferic și măresc schimburile azotate.
Băile sărate locale produc o stimulare asupra circulației în vasele organelor
genitale, sînt rezolutive, favorizînd resorbția vechilor exsudate, măresc
tonicitatea musculară genitală și activează circulația, în special la nivelul
uterului și anexelor.
Temperatura băii variază după scopul urmărit ; în principiu, o baie caldă este
revulsivă, o baie căldicică e calmantă, iar o baie rece e excitantă.
Durata băii variază cu etatea și rezistența bolnavei, temperatura apei și
concentrația ei.
Durata medie este cuprinsă între 20 - 30 de minute și 1 oră.
Cura medie este de trei săptămîni ( 20 - 21 de băi ).
Indicații :
- Avînd o acțiune rezolutivă locală, băile sărate favorizează resorbția exsudatelor vechi.
În procesele exsudative genitale mai recente, apele minerale cloruro-sodice sînt
de asemenea indicate.
- Le mai recomandăm în : hipomenoreea fetelor tinere, metrite și endometrite
cronice, deviații uterine complicate cu fenomene congestive uterine și periuterine,
anexite cronice cu sechele inflamatorii, aderențe periotero-anexiale.
Stațiuni cu ape minerale sărate găsim la : Sovata, Slănic-Prahova, Ocnele Mari,
( vîlcea ), Ocna Mureșului, Turda, Ocna Sibiului, Cojocna ( Cluj ).
Apele sărate iodurate-bromurate sînt indicate în procesele inflamatorii vechi
și consolidate, avînd în vedere că au o acțiune rezolutivă energică asupra
proceselor inflamatorii.
Stațiuni : Govora, Bazna, Olănește ( Vîlcea ), Sărata Monteoru ( Buzău ).
2. Apele minerale sulfuroase conțin sulf în abundență, sub diferite forme.
Apele sulfuroase se dau mai ales sub formă de băi.
Apele sulfuroase au în general o acțiune excitantă asupra organismului.
În mod secundar, ele sînt tonice și stimulante ale nutriției în general.
Local, asupra organelor genitale, au o acțiune de activare a circulației,
o acțiune anticatarală, cicatrizantă, decongestivă, hemostatică, mărind
totodată contractilitata fibrelor musculare uterine.
Se administrează sub formă de băi generale cu o temperatură care variază
între 32, 36 și 40 grade, cu o durată de 20 - 30 de minute, sau sub formă
de aplicații locale ( dușuri vaginale, băi de șezut, spălături vaginale ).
Prin acțiunea lor generală și locală apele sulfuroase sînt indicate în toate
afecțiunile cronice utero-anexiale dureroase.
Stațiuni : Herculane, Pucioasa, Govora, Călimănești, Iacobeni.
3. Apele oligometalice ( acratoterme ) sînt slab mineralizate și nu conțin o
substanță chimică dominantă, care să le caracterizeze.
Mineralizarea lor totală nu trece de 1 g la litru.
Mare parte din aceste ape conțin azot sau oxigen ; altele sînt termale și radioactive.
Ca acțiune, apele oligometalice calmează sistemul nervos central ; sînt deci sedative.
Lolal exercită o acțiune calmantă și decongestionantă și o acțiune rezolutivă
asupra leziunilor inflamatorii.
Se administrează sub formă de băi generale sau sub formă de dușuri și
spălături vaginale.
Apele oglimetalice sînt indicate în : dismenoreea de origine cervicală, în nelvralgii
pelviene, anexite cronice cu tulburări nervoase, în metrite cronice la femei
anemiate, convalescente.
Stațiuni : Victoria ( Băile Episcopiei ), 1 Mai ( Băile Felix ) - Oradea, Geoagiu, Toplița.
4. Băile de nămol.
Nămolurile sînt un amestec de săruri și materii organice de origine vegetală.
Se găsesc în lacuri ( nămoluri naturale ) sau se prepară ( nămol artificial ).
Nămolurile pot fi saline, feruginoase, sulfuroase, după predominația uneia sau
alteia din sărurile minerale.
Sînt și nămoluri radioactive ( Someșeni ).
Nămolurile acționează prin temperatura și compoziția lor.
Ele își păstrează căldura mai multă vreme.
În aplicația locală, ele activează circulația, deci favorizează resorbția exdudatelor ;
în aplicația generale sînt stimulente și măresc fluxul menstrual.
Se administrează sub formă de : băi de nămol locale, băi de șezut, împachetări
de nămol, cataplasme de nămol, chiloți de nămol, endovaginal.
Temperatura nămolului este de 32 - 35 grade, iar durata de aplicare variază
între 20 și 30 de minute.
Se contraindică în afecțiuni cardiace, tuberculoza pulmonară, graviditate, menstruație.
Se recomandă, în general, în afecțiunile cronice utero-anexiale, și în special
în inflamațiile vechi cu țesuturi indurate.
Stațiuni : Terchirghiol, Lacu-Sărat, Lacul Amara.
Se mai fac băi de nămol la Ocna Sibiului, Sovata, Geoargiu, Borsec, Someșeni.
5. Talasoterapia ( băi de mare ).
Cura marină sau talasoterapia constă mai ales în băile de mare ( Marea Neagră conține
11,26 g CINa la 1 litru apă ).
Băile de mare provoacă o stimulare intensă, activînd procesele de oxidare, excitînd
apetitul și nutriția și favorizînd creșterea în greutate a corpului ; sînt tonice,
măresc forța fizică și vitalitatea generală.
Se dau sub formă de băi generale, la temperatură naturală.
Sînt contraindicate în a doua jumătate a sarcinii în tuberculoza pulmonară
și sînt complet interzise în timpul mentruației.
Sînt recomandate femeilor anemice, limfatice, femeilor cu tulburărilor menstruale
( amenoree, dismenoree ), cu leucoree, tuberculoză genitală.
Stațiuni : Constanța, Mamaia, Techirghiol, Eforie Sud.
La fixarea tratamentului balnear al femeilor trebuie să ne orientăm după
constituția și după comportamentul lor sexual :
- constituțiile robuste suportă bine toate curele, și la prescrierea acestora
trebuie să avem în vedere numai boala locală ;
- pentru constituțiile debile se recomandă evitarea climatelor excitante ;
acestora le vom indica clima subalpină ;
- femeilor de tip nervos, excitabil, li se recomandă în special climatul de cruțare.
Sînt indicate băile termale, aproape de temperatura indiferent ;
- bolnavele de tip constituțional inert reclamă un climat excitant și băi
stimulante ; băi termale, băi de mare, împachetări de nămol ;
- femeilor frigide le priesc mai bine clima și procedurile excitante, sub formă
de aplicații balneare și fizioterapice mai mult locale :
- femeilor cu un libido exagerat reclamă un tratament foarte precaut : ele
trebuie să evite clima maritimă, să evite stațiunile balneare mai zgomotoase
și cu mișcare multă.
Pentru ele vom recomanda stațiunile mai retrase.
Sînt contraindicate : aplicațiile de nămol, băile termale și cele sărate ;
- constituția pletorică este întîlnită mai rar.
Aceste femei vor evita : helioterapia, băile de nămol, băile sărate, băile prea calde ;
le vom recomanda un climat indiferent, rocoros ;
- constituțiile anemice reclamă un climată subalpin sau maritim, băi
sărate, helioterapie etc.
Contingentul cel mai mare de vizitatori ai stațiunilor balneo-climaterice -
după reumatici - este reprezentat de femeile atinse de boli ale organelor genitale.
Acest lucru dovedește că factorii curativi naturali au o acțiune excelentă
în tratamentul acestor boli, dintre care numărul cel mai mare îl constituie
procesele metro-anexiale.
Faza acută și subacută se va recomandă balneoterapia, individualizînd tratamentul
în raport cu starea generală a femeii și starea locală a procesului inflamator :
a) În înflamațiile mai recente se recomandă apele termale simple ( 1 Mai, Victoria ),
mai mult sub formă de băi de cadă, evitînd înotul, care ar putea agrava
procesul inflamator.
b) În formele mai vechi și mai consolidate se vor indica apele sărate și sărat-iodurate :
Ocna Sibiului, Govora, Bazna, Olănești.
c) Metroanexitele cronice dureroase reacționează mai bine la apele sulfuroase.
Recomandăm Băile Herculane, Pucioasa, Călimănești.
d) Metroanexitele cronice torpide, cu exudate și infiltrate, care nu au tendința
la resorbție, vor beneficia de apele sărate concentrate de la Sovata, Bazna, Govora.
e) Procesele anexiale cronice de natură bacială ( tuberculoasă ) vor fi îndrumate
spre stațiunile de pe litoral, unde se recomadă și helioterapia ( Constanța,
Mamaia, Eforie Nord etc ).
f) În acțiunea de combaterea a sterilității vom indica stațiunile Ocna Sibiului,
Sovata, Someșeni.
Balneoterapia
BALNEOTERAPIA
Balneoterapia tinde să ia în ginecologie un rol din ce în ce mai
important, fără a fi în opoziția cu tratamentul medical sau
chirurgical și constituind un mijloc în plus în terapeutica ginecologică.
Alegerea unei stațiuni balneare pentru tratamentul afecțiunilor
genitale la femei este adesea o problemă dintre cele mai grele.
Pentru individualizarea tratamentului balneo-fizioterapic nu este
permis să uităm starea generală și constiuția endocrină a femeii.
Cu alte cuvinte, cînd medicul trimite o ginecopată într-o stațiune
balneară, el nu trebuie să țină seama numai de organul bolnav, ci
trebuie să examineze întregul organism.
Trebuie deci ca această cură balneară să convină, în același timp, atît
bolii, cît și terenului bolnavei.
Indicațiile balneoterapiei vor fi cu atît mai exacte, cu cît vom ține seama
mai multe de această stare generală și locală a bolnavei.
În rezumat, indicațiile sînt legate de :
- starea afecțiunii ( starea locală, simptome reacționale, forme clinice și
complicații ) ;
- starea bolnavei ( natura terenului morbid ) ;
- acțiunea fiziologică a apelor minerale asupra organelor bolnave și a asupra
organismului în general.
Tratamentul hidro-mineral provoacă adesea la bolnave diferite modificări
ale tonusului nervos sau ale nutriției ; de aceea ele vor trebuie supravegheate
permanent de către medicii specialiști.
Contraindicațiile tratamentului balnear.
Se vor interzice curele termale, precum și stațiunile climaterice cu acțiune puternică
( muntele, marea ) în toate ginecopatiile acute febrile și supurate, așteptîndu-se
răcirea lor.
Bolnavele prea debile, prea slăbite, care nu pot rezista excitațiilor termale
vor evita tratamentul balnear.
Bolnavele cu afecțiuni viscerale cronice și cașectizante, de origine renală,
cardiacă, cirotice sau neoplazice, vor evita de asemenea tratamentul balnear.
Nu vom recomanda cură balneară în cancerele genitale și la femeile în vîrstă
( trecute de 60 de ani ).
Stațiunile pentru curele ginecologice pot fi : hidrominerale, climaterice sau maritime.
Compoziția chimică a apelor minerale este, incontestabil, principalul element
al acțiunii lor ; dar ea singură nu explică toate efectele obținute.
Așa de exemplu, majoritatea apelor sulfuroase sînt excitante.
Cu toate acestea, unele din ele au efecte sedative.
De asemenea, apele cloruro-sodice, deși în general sînt stimulante, pot avea uneori
o acțiune sedativă.
Așa, se explică de ce clasificarea chimică a apelor minerale nu corespunde și
clasificării lor terapeutice ; ape cu compoziție diferită pot avea proprietăți similare
și, invers, ape cu compoziție identică pot avea proprietăți diferite.
Acțiune terapeutică a apelor minerale în afecțiunile organelor genitale feminine
se manifestă în trei moduri :
- unele ape, mai ales cele sărate și sulfuroase au un fel de ,,specializare pelviană” ;
ele au mai ales o acțiune locală și directă asupra organelor bazinului ;
- altele ( apele slab mineralizate ) intervin în tulburările funcționale genitale.
Ele par a avea o acțiune indirectă asupra organelor genitale, influențînd mai
întîi starea generală ;
- în sfîrșit, alte ape minerale exercită o acțiune de ordin exclusiv general
asupra organismului bolnavei.
Considerate după elementele chimice predominante, apele minerale se clasifică în :
- ape sărate ( clorurate ) ;
- ape sulfuroase ;
- ape alcaline ( bicarbonate ) ;
- ape sulfate ;
- ape oligometalice.
Dintre acestea, în tratamentul direct al afecțiunilor ginecologice se recurg mai
ales la apele sărate, apele sulfuroase și apele oligometalice.
1. Apele minerale sărate sînt cele mai răspîndite.
În aceste ape predomină clorură de sodiu, care constituie caracteristica lor.
Cantitatea de clorură de sodiu variază, deosebindu-se ape cloruro-sodice labe
și tari.
Băile sărate generale sînt stimulante ale nutriție generale, excită sistemul
nervos periferic și măresc schimburile azotate.
Băile sărate locale produc o stimulare asupra circulației în vasele organelor
genitale, sînt rezolutive, favorizînd resorbția vechilor exsudate, măresc
tonicitatea musculară genitală și activează circulația, în special la nivelul
uterului și anexelor.
Temperatura băii variază după scopul urmărit ; în principiu, o baie caldă este
revulsivă, o baie căldicică e calmantă, iar o baie rece e excitantă.
Durata băii variază cu etatea și rezistența bolnavei, temperatura apei și
concentrația ei.
Durata medie este cuprinsă între 20 - 30 de minute și 1 oră.
Cura medie este de trei săptămîni ( 20 - 21 de băi ).
Indicații :
- Avînd o acțiune rezolutivă locală, băile sărate favorizează resorbția exsudatelor vechi.
În procesele exsudative genitale mai recente, apele minerale cloruro-sodice sînt
de asemenea indicate.
- Le mai recomandăm în : hipomenoreea fetelor tinere, metrite și endometrite
cronice, deviații uterine complicate cu fenomene congestive uterine și periuterine,
anexite cronice cu sechele inflamatorii, aderențe periotero-anexiale.
Stațiuni cu ape minerale sărate găsim la : Sovata, Slănic-Prahova, Ocnele Mari,
( vîlcea ), Ocna Mureșului, Turda, Ocna Sibiului, Cojocna ( Cluj ).
Apele sărate iodurate-bromurate sînt indicate în procesele inflamatorii vechi
și consolidate, avînd în vedere că au o acțiune rezolutivă energică asupra
proceselor inflamatorii.
Stațiuni : Govora, Bazna, Olănește ( Vîlcea ), Sărata Monteoru ( Buzău ).
2. Apele minerale sulfuroase conțin sulf în abundență, sub diferite forme.
Apele sulfuroase se dau mai ales sub formă de băi.
Apele sulfuroase au în general o acțiune excitantă asupra organismului.
În mod secundar, ele sînt tonice și stimulante ale nutriției în general.
Local, asupra organelor genitale, au o acțiune de activare a circulației,
o acțiune anticatarală, cicatrizantă, decongestivă, hemostatică, mărind
totodată contractilitata fibrelor musculare uterine.
Se administrează sub formă de băi generale cu o temperatură care variază
între 32, 36 și 40 grade, cu o durată de 20 - 30 de minute, sau sub formă
de aplicații locale ( dușuri vaginale, băi de șezut, spălături vaginale ).
Prin acțiunea lor generală și locală apele sulfuroase sînt indicate în toate
afecțiunile cronice utero-anexiale dureroase.
Stațiuni : Herculane, Pucioasa, Govora, Călimănești, Iacobeni.
3. Apele oligometalice ( acratoterme ) sînt slab mineralizate și nu conțin o
substanță chimică dominantă, care să le caracterizeze.
Mineralizarea lor totală nu trece de 1 g la litru.
Mare parte din aceste ape conțin azot sau oxigen ; altele sînt termale și radioactive.
Ca acțiune, apele oligometalice calmează sistemul nervos central ; sînt deci sedative.
Lolal exercită o acțiune calmantă și decongestionantă și o acțiune rezolutivă
asupra leziunilor inflamatorii.
Se administrează sub formă de băi generale sau sub formă de dușuri și
spălături vaginale.
Apele oglimetalice sînt indicate în : dismenoreea de origine cervicală, în nelvralgii
pelviene, anexite cronice cu tulburări nervoase, în metrite cronice la femei
anemiate, convalescente.
Stațiuni : Victoria ( Băile Episcopiei ), 1 Mai ( Băile Felix ) - Oradea, Geoagiu, Toplița.
4. Băile de nămol.
Nămolurile sînt un amestec de săruri și materii organice de origine vegetală.
Se găsesc în lacuri ( nămoluri naturale ) sau se prepară ( nămol artificial ).
Nămolurile pot fi saline, feruginoase, sulfuroase, după predominația uneia sau
alteia din sărurile minerale.
Sînt și nămoluri radioactive ( Someșeni ).
Nămolurile acționează prin temperatura și compoziția lor.
Ele își păstrează căldura mai multă vreme.
În aplicația locală, ele activează circulația, deci favorizează resorbția exdudatelor ;
în aplicația generale sînt stimulente și măresc fluxul menstrual.
Se administrează sub formă de : băi de nămol locale, băi de șezut, împachetări
de nămol, cataplasme de nămol, chiloți de nămol, endovaginal.
Temperatura nămolului este de 32 - 35 grade, iar durata de aplicare variază
între 20 și 30 de minute.
Se contraindică în afecțiuni cardiace, tuberculoza pulmonară, graviditate, menstruație.
Se recomandă, în general, în afecțiunile cronice utero-anexiale, și în special
în inflamațiile vechi cu țesuturi indurate.
Stațiuni : Terchirghiol, Lacu-Sărat, Lacul Amara.
Se mai fac băi de nămol la Ocna Sibiului, Sovata, Geoargiu, Borsec, Someșeni.
5. Talasoterapia ( băi de mare ).
Cura marină sau talasoterapia constă mai ales în băile de mare ( Marea Neagră conține
11,26 g CINa la 1 litru apă ).
Băile de mare provoacă o stimulare intensă, activînd procesele de oxidare, excitînd
apetitul și nutriția și favorizînd creșterea în greutate a corpului ; sînt tonice,
măresc forța fizică și vitalitatea generală.
Se dau sub formă de băi generale, la temperatură naturală.
Sînt contraindicate în a doua jumătate a sarcinii în tuberculoza pulmonară
și sînt complet interzise în timpul mentruației.
Sînt recomandate femeilor anemice, limfatice, femeilor cu tulburărilor menstruale
( amenoree, dismenoree ), cu leucoree, tuberculoză genitală.
Stațiuni : Constanța, Mamaia, Techirghiol, Eforie Sud.
La fixarea tratamentului balnear al femeilor trebuie să ne orientăm după
constituția și după comportamentul lor sexual :
- constituțiile robuste suportă bine toate curele, și la prescrierea acestora
trebuie să avem în vedere numai boala locală ;
- pentru constituțiile debile se recomandă evitarea climatelor excitante ;
acestora le vom indica clima subalpină ;
- femeilor de tip nervos, excitabil, li se recomandă în special climatul de cruțare.
Sînt indicate băile termale, aproape de temperatura indiferent ;
- bolnavele de tip constituțional inert reclamă un climat excitant și băi
stimulante ; băi termale, băi de mare, împachetări de nămol ;
- femeilor frigide le priesc mai bine clima și procedurile excitante, sub formă
de aplicații balneare și fizioterapice mai mult locale :
- femeilor cu un libido exagerat reclamă un tratament foarte precaut : ele
trebuie să evite clima maritimă, să evite stațiunile balneare mai zgomotoase
și cu mișcare multă.
Pentru ele vom recomanda stațiunile mai retrase.
Sînt contraindicate : aplicațiile de nămol, băile termale și cele sărate ;
- constituția pletorică este întîlnită mai rar.
Aceste femei vor evita : helioterapia, băile de nămol, băile sărate, băile prea calde ;
le vom recomanda un climat indiferent, rocoros ;
- constituțiile anemice reclamă un climată subalpin sau maritim, băi
sărate, helioterapie etc.
Contingentul cel mai mare de vizitatori ai stațiunilor balneo-climaterice -
după reumatici - este reprezentat de femeile atinse de boli ale organelor genitale.
Acest lucru dovedește că factorii curativi naturali au o acțiune excelentă
în tratamentul acestor boli, dintre care numărul cel mai mare îl constituie
procesele metro-anexiale.
Faza acută și subacută se va recomandă balneoterapia, individualizînd tratamentul
în raport cu starea generală a femeii și starea locală a procesului inflamator :
a) În înflamațiile mai recente se recomandă apele termale simple ( 1 Mai, Victoria ),
mai mult sub formă de băi de cadă, evitînd înotul, care ar putea agrava
procesul inflamator.
b) În formele mai vechi și mai consolidate se vor indica apele sărate și sărat-iodurate :
Ocna Sibiului, Govora, Bazna, Olănești.
c) Metroanexitele cronice dureroase reacționează mai bine la apele sulfuroase.
Recomandăm Băile Herculane, Pucioasa, Călimănești.
d) Metroanexitele cronice torpide, cu exudate și infiltrate, care nu au tendința
la resorbție, vor beneficia de apele sărate concentrate de la Sovata, Bazna, Govora.
e) Procesele anexiale cronice de natură bacială ( tuberculoasă ) vor fi îndrumate
spre stațiunile de pe litoral, unde se recomadă și helioterapia ( Constanța,
Mamaia, Eforie Nord etc ).
f) În acțiunea de combaterea a sterilității vom indica stațiunile Ocna Sibiului,
Sovata, Someșeni.
Radioterapia
RADIOTERAPIA
Se bazează pe utilizarea terapeutică a acțiunii caustice elective a radiațiilor.
Ea cuprinde : roentgenterapia și curieterapia.
Aceste două variante diferă prin modul lor de aplicare, radiumterapia fiind
utilizată mai ales sub forma de aplicații cavitare, cînd radiațiile acționează
dinăuntru în afară, iar roentgenterapia fiind utilizată sub formă de aplicații
transcutanate, deci acționînd din afară înăuntru.
Radiațiile X și cele ale radiului au lungimi de undă diferite ; sînt însă de natură
identică și ambele se supun acelorași legi fizice și biologice.
Acțiunea biologică a rezelor este în raport cu cantitatea radiațiilor absorbite :
în doze masive produc, la nivelul celulelor, un proces de necroză și coagulare,
iar în doze slabe produc citoliza la nivelul nucleilor.
Asupra țesuturilor, dozele produc o distrugere totală, în timp ce dozele slabe
au o acțiune electivă, în raport cu sensibilitatea celulelor.
Comform legii lui Bergonie-Tribondeau, o celulă este cu atît mai sensibilă, cu cît
activitatea ei de reproducere este mai mare și cu cît morfologia și funcțiile
ei sînt mai puțin diferențiate.
În ginecologie deosebim o roentgenterapie distructivă, alta funcțională și a
treia, antiinflamatoare :
1. Roentgenterapia distructivă își găsește indicația în :
- tumorile benigne ale aparatului genitale ( adenomioame, endometrioame
fibromul uterin ) ;
- tumorile maligne ale aparatului genital ( cancerul vulvar, clitoridian sau
vaginal, cancerul colului și al corpului uterin, cancerul ovarian, cancerul mamar ) ;
- unele afecțiuni ale organelor genitale externe ( eczeme vulvare, prurit vulvar ).
2. În roentgenterapia funcțională, dozele aplicate vor fi slabe.
S-a aplicat în amenoree sau hipomenoree, prin iradierea ovarelor.
3. Roentgenterapia antiinflamatoare are ca indicație majoră tuberculoza genitală,
dar se mai indică în parametrite cronice, periparametrite cronice, metrite cronice,
iar la nivelul sînilor, în mastita acută și cronică.
Contraindicăm roentgenterapia în : sarcina cu fibrom uterin, flegmon pelvian,
metroanexite acute și fibromioame pediculate mari, degenerate, sfacelate, supurate sau
complicate cu piosalpinx sau chist ovarian.
Cancerele malpighiene sînt radiosensibile, în timp ce cancerele mucoaselor glandulare
sînt radiorezistente.
În ceea ce privește radiumterapia, ca tehnică deosebim :
a) Radiumterapia intracaviară, destinată iradierii cervico-uterine sau vaginale.
Se întrebuințează ,,tubi radiferi” ( tubi cilindri din aur sau platină, conținînd o sare de
radiu, de obicei 10 mg radiu-element ).
Acești tubi sînt așezați într-o sondă de cauciuc și astfel se introduc în uter, după
o prealabilă dilatare.
b) Radiuterapia interstițială ( radiumpunctura ), pentru iradiații intratumorale,
este indicată în leziunile burjonante vulvare, vaginale sau ale colului de 2 - 2,5 cm
și sînt ascuțite la vîrf.
La partea opusă vîrfului, acele au o ureche, în care se introduc un fir de mătase, care
ușurează extragerea acelor înfipte în tumoare.
c) Radiumterapia la distanță ( telecurieterapia ) necesită aparate complicate, care
folosesc cantități mari de radiu-element.
Se utilizează mai ales în centrele mari anticanceroase.
Radioterapia
RADIOTERAPIA
Se bazează pe utilizarea terapeutică a acțiunii caustice elective a radiațiilor.
Ea cuprinde : roentgenterapia și curieterapia.
Aceste două variante diferă prin modul lor de aplicare, radiumterapia fiind
utilizată mai ales sub forma de aplicații cavitare, cînd radiațiile acționează
dinăuntru în afară, iar roentgenterapia fiind utilizată sub formă de aplicații
transcutanate, deci acționînd din afară înăuntru.
Radiațiile X și cele ale radiului au lungimi de undă diferite ; sînt însă de natură
identică și ambele se supun acelorași legi fizice și biologice.
Acțiunea biologică a rezelor este în raport cu cantitatea radiațiilor absorbite :
în doze masive produc, la nivelul celulelor, un proces de necroză și coagulare,
iar în doze slabe produc citoliza la nivelul nucleilor.
Asupra țesuturilor, dozele produc o distrugere totală, în timp ce dozele slabe
au o acțiune electivă, în raport cu sensibilitatea celulelor.
Comform legii lui Bergonie-Tribondeau, o celulă este cu atît mai sensibilă, cu cît
activitatea ei de reproducere este mai mare și cu cît morfologia și funcțiile
ei sînt mai puțin diferențiate.
În ginecologie deosebim o roentgenterapie distructivă, alta funcțională și a
treia, antiinflamatoare :
1. Roentgenterapia distructivă își găsește indicația în :
- tumorile benigne ale aparatului genitale ( adenomioame, endometrioame
fibromul uterin ) ;
- tumorile maligne ale aparatului genital ( cancerul vulvar, clitoridian sau
vaginal, cancerul colului și al corpului uterin, cancerul ovarian, cancerul mamar ) ;
- unele afecțiuni ale organelor genitale externe ( eczeme vulvare, prurit vulvar ).
2. În roentgenterapia funcțională, dozele aplicate vor fi slabe.
S-a aplicat în amenoree sau hipomenoree, prin iradierea ovarelor.
3. Roentgenterapia antiinflamatoare are ca indicație majoră tuberculoza genitală,
dar se mai indică în parametrite cronice, periparametrite cronice, metrite cronice,
iar la nivelul sînilor, în mastita acută și cronică.
Contraindicăm roentgenterapia în : sarcina cu fibrom uterin, flegmon pelvian,
metroanexite acute și fibromioame pediculate mari, degenerate, sfacelate, supurate sau
complicate cu piosalpinx sau chist ovarian.
Cancerele malpighiene sînt radiosensibile, în timp ce cancerele mucoaselor glandulare
sînt radiorezistente.
În ceea ce privește radiumterapia, ca tehnică deosebim :
a) Radiumterapia intracaviară, destinată iradierii cervico-uterine sau vaginale.
Se întrebuințează ,,tubi radiferi” ( tubi cilindri din aur sau platină, conținînd o sare de
radiu, de obicei 10 mg radiu-element ).
Acești tubi sînt așezați într-o sondă de cauciuc și astfel se introduc în uter, după
o prealabilă dilatare.
b) Radiuterapia interstițială ( radiumpunctura ), pentru iradiații intratumorale,
este indicată în leziunile burjonante vulvare, vaginale sau ale colului de 2 - 2,5 cm
și sînt ascuțite la vîrf.
La partea opusă vîrfului, acele au o ureche, în care se introduc un fir de mătase, care
ușurează extragerea acelor înfipte în tumoare.
c) Radiumterapia la distanță ( telecurieterapia ) necesită aparate complicate, care
folosesc cantități mari de radiu-element.
Se utilizează mai ales în centrele mari anticanceroase.
Razele Infraroșii
RAZELE INFRAROȘII
Razele infraroșii nu au o acțiune directă asupra organelor
genitale interne.
Contrar diatermiei, ele au doar o acțiune superficială,
producînd o vasodilatație importantă, cu eritem trecător.
În urma iradiației cu raze infraroșii crește fagocitoza
locală, prin aportul de leucocite și hematii, se activează
proliferarea celulară prin aportul nutritiv crescut, și -
în plus - se obține un efect rezolutiv și analgezic.
Tratamentul cu raze infraroșii se indică în :
inflamații utero-anexiale subacute ( înainte de tratament
cu diatermie ), amenoree, dismenoree, salpingoovarite cronice.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)