Poezia Toboșarul Timpurilor Noi de Mihai Beniuc

TOBOȘARUL TIMPURILOR NOI


Nimenea nu știe pînă mîne
Ce se mai alege și din noi -
Fost-am totuși eu și voi rămîne
Toboșarul timpurilor noi.


Cîntecele mele de perzanie
Ptevesteau de mult acest război -
Eu eram în mîndra Transilvanie
Toboșarul timpurilor noi.


Am venit pe malul Dîmboviței
Să sădesc maci roșii în noroi -
Roșii maci pe malul Dîmboviței,
Toboșar al timpurilor noi.


Iată azi, cu mii de cai putere,
Timpuri mari s-anunță pentru noi.
Eu voi fi - se cere, nu se cere -
Toboșarul timpurilor noi.


Zîna mea desprinsă cu tristeți,
Pune peste jale nou altoi :
Bucurii să cînți ai să te-nveți,
Toboșar al timpurilor noi !


Fie cum mi-o fi de-acum norocul
- N-am purtat trifoi cu patru foi -
Lumea veche arz-o însă focul,
Toboșar al timpurilor noi !


Nimenea nu știe pînă mîne
Ce s-o mai alege și din noi -
Fost-am, totuși, eu și voi rămîne
Toboșarul timpurilor noi !

3 septembrie 1944