Poezia Cîntec Mut de Nichita Stănescu

CÎNTEC MUT



Prin smîrcul noroit în valea seacă
țesută-n fire lungi, de tort,
se opintesc căruțele să treacă,
albastre, peste Crișul mort.



Copacii putrezesc încet, în plete,
îngenuncheați de-atîta rod
cînd greierii căruțelor încete,
ascunși în osii, rod și rod



privirea crengilor jugastre,
nedeslușirile de pîrg...
Și tot se duc căruțele albastre
și poate că în zori e tîrg.



                                                     Prin Smîrcurile Crișului Mort, Iulie 1955