Poezia Pe Drum de Tudor Arghezi

PE DRUM



De-atunci încoace, focul străin a fost să-nceapă
o vîrstă hotărîtă în țara ta de apă,
Ai logodit văpaia cu apele-n viitoare,
Să mîne sumedenii de mori și de cuptoare.
Atunci, întîiaș dată s-a deslușit în fum
Că ți-ai croit nainte și-n slăvi alt rost și-un drum.
S-a zguduit văzduhul și răsuna și hăul,
Cînd se-auzi ciocanul zdrobind pe muchi ilăul.
Îți trebuiau potcoave la caii prinși de coamă,
Zăbale, lănci și scuturi de fier și de aramă,
Ca să o-nfrunți cu pieptul primejdia-nvoită
Cu ceasul rău, cu vraja și leneșa ispită.
Tu ai rămas de-atuncea-n răspăr și răzvrătit,
De cîte ori stăpînii și vremea te-au mințit.