Poezia Fug Cerbii de Nichita Stănescu

FUG CERBII


Fug cerbii vineți, cerbii, în nesfîrșitul azi,
goniți din munții singuri chemărilor furtunii...
Ei, hai, băieți, e vremea, să ațîțăm tăciunii ;
destul fumarăm gerul cădelnițînd prin brazi.



Zadarnic printre crenge țîșnește din buștean
privirea înghețată, cu apele-nghețate,
o să ghicească cerbii cînd palizi vor străbate
cîmpia mărginită de lună și alean



Fug cerbii vineți, cerbii, din codrul coborît
iar crivățul-și descheie surd buciumul și zeghea
Ei, hai, băieți, e vremea să ne descingem veghea
și să intrăm în pături și-n seară pîn' la gît !




                                                                                           Sîmbătă 6 August 1955