Poezia Vis de MihaiEminescu

             VIS


Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului făpturi :
A nopții minte le scornește,
Le spun a nopții negre guri.


Pluteam pe-un rîu. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val în val,
În urmă-mi noaptea de dumbrave,
Nainte-mi domnul cel regal.


Căci pe o insulă în farmec
Se nalță negre, sfinte bolți,
Și luna murii lungi albește,
Cu umbră împle orice colț.


Mă urc pe scări, intru-nlăuntru,
Tăcere-adîncă l-al meu pas.
Prin întuneric văd înalte
Chipuri de sfinți p-iconostas.


Sub bolta mare doar străluce
Un sigur sîmbure de foc ;
În dreptul lui s-arat-o cruce
Și-ntunecime-n orice loc.


Acum de sus din chor apasă
Un cîntec trist pe murii reci
Ca o cerșire tînguioasă
Pentru repaosul de veci.


Prin tristul zgomot se arată,
Încet, sub văl, un chip ca-n somn,
Cu o făclie-n mîna-i slabă -
În albă mantie de domn.


Și ochii mei în cap îgheață
Și spaima-mi sacă glasul meu.
Eu îi rup vălul de pe față...
Tresar - încremenesc - sunt eu.

....................................................


De-atnci, ca-n somn eu îmblu ziua
Și uit ce spun adeseori ;
Șoptesc cuvinte nențelese
Și parc-aștept ceva - să mor ?