Poezia Statuile de Ana Blandiana

STATUILE




Capetele de rezervă ale lui Ramses al doilea
S-au înmulțit pe cale naturală,
Ouă
Peste care s-a pus la clocit
Timpul însuși, încolăcit
Ca o spirală
Hotărîtă să scoată pui,
Care nici nu începeau viața nouă
Că-și și făceau cuib
Pe gîtul cîte unei statui
De rage mai vechi,
Încît ( ăntr-un mileniu, în două )
Toate statuile ajunseseră să semene luit :
Același nas, aceași ochi, aceleași urechi
Apărînd obsedante de pe orice piedestal,
Intrate-n blesteme,-n coșmare,
Înmulțindu-se neobosit
În mod natural.




La Aya Sofia
Pereții fac fețe-fețe
Împărăteasa Zoe -
Unu, doi, tre -
Schimbă trei capete





Pe gîtul teoretic al soțului ei.
Pe cînd - ce întîmplare
Cu haz și în van ! -
Cazimir al patrulea
Își închină calul și trupul
Lui Ștefan,
Ioana se răzgîndește pe rug
Și se face Mihai.





Cine și ce ar putea să oprească
Rostogolirea aceasta de capete,
De coame-nspumate sfărmate de mal,
Arhitectură-n mișcare,
Grimase de mască
Strigîndu-și obida
Și ramseși de rezervă
Așteptînd fiecare
Să-și capete
Piramida.