Poezia Vinicer de Ion Pillat

VINICER


Ajuns în miez de toamnă, îți dai cu spaimă seamă,
Cînd chiotă culesul în drumul lui spre cramă,


Că despre lucrul viei vorbit-ai prea puțin.
Și totuși - o, poate uituc - ce subiect plin


De poezie gravă aveai la îndemînă :
Cum vița peste iarnă adoarme în țărînă


Ca omul de la țară culcat în țințirim
- Dar taina adormirii acestuia n-o știm -


Apoi Prier cînd vine pe-a Argeșului apă,
Cum săpătorii viță pe dealuri o dezgroapă ;


Cum tremură golașă ca pruncul și-o botează
Și mierla cu un cîntec, și soarele cu-o rază ;


Dar plînsul sfînt al viței nu-l vei cînta tu oare
Cu lacrima lui clară, de ochi vindecătoare ?


Dar despre sulfatare nu pomenești nimic,
Nici despre boala viței ce ,,filoxeră”-i zic !


Cum vrei atunci, poete, ca un viticultor
Din cartea-ți să culeagă un sfat folositor :


Pe raftul librărie, uitată, o să șadă.
Povețile și tîlcul le știu de mult. O cadă


Cu must de tămîioasă mai bine să-mi aduci,
Și în ceardacul casei, în tihnă și-n papuci,


Ca Anton Pann de veseli, cînd da de un nerod,
Cu metodologie să bem al viței rod.