ALBINELE ȘI BĂRZĂUNII
La lucru îi cunoști pe meșter bine !
Odată niște faguri, într-o vară,
fiind pe cîmp de nu știu cine, -
cu zarvă Bărzăunii vin să-i ceară,
dar se împotrivesc niște Albine.
Gîlceava asta multă lume scurmă
și-ajunge la o Viespe pîn' la irmă.
Ne-nchipuit de mare-i greutate
să știi de partea cui o fi dreaptatea,
că după mărturia unor granguri.
gîzele văzute lîngă faguri
parcă aduceau destul de bine
și a Bărzăuni și a Albine.
,,Pot să spun pe spusa lor temei ?
( se întreabă Viespea-n gîndul ei. )
Greu mi-i adevărul să-l desprind.
Alte cercetări am să-ntreprind.
Descusînd un furnicar întreg.
pîn' la urmă tot am să-nțeleg...”
Șase luni zadarnic au trecut :
pricina era la-nceput.
O Albină zbîrnîie și zice :
- ,,Amînînd așa mereu procesul,
fagurii mă tem c-au să se strice
și nu are nimeni interesul.
Dacă, însă, Curtea ne aprobă
ca, îndată noi și Bărzăunii
să lucrăm pe loc cîte o probă,
poate dăm de ițele minciunii...”
Viespea spune : - ,,Proba-i aprobată !”
Bărzăunii, însă, nu-și dau gheș,
renunțînd, firește la proces.
Și așa, prin dreaptă judecată,
mierea e Albinelor predată...
Mult mai bine-ar fi, se înțelege,
bunul-simț de-ar ține loc de lege.
Nimeni nu s-ar plînge că daraua
e cu mult mai mare ca ocaua...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Mulțumesc Pentru Comentariile Făcute...