Poezia Ceas-Rău ( Baladă ) de George Coșbuc

CEAS-RĂU ( BALADĂ )


Pe cînd clopotul de sară
Sună lung și legănat
La biserica din sat,
Nina șade-n prag afară
Și-ascultînd cum bate rară
Boarea-n crengile de fag,
Fata toarce ; stînd pe prag
           Fata toarce ;
Plinul fus ușor se-ntoarce
pe sub degete cu drag.



N-are Nina scumpă salbă,
Nici înauriți cercei,
Că-s săraci părinții ei, -
Dar ea are față albă,
Ca tăiată-n flori de nalbă,
Oblu trup ca bradu-n plai
Ea mai are ; păr bălai
                  Ea mai are,
Și-apoi doi ochi, pentru care
Două-mpărății să dai !


Blîndă ea, ca faptul sării,
Vara cînd e cer senin,
Visător, ca un suspin,
Ea privește-n latul zării
Cum, din negrul depărtării,
Vine-un nor, privind la nor
Nina cîntă ; cu mult dor
              Nina cîntă,

Și-a ei gene tainic zvîntă
Picurii din preajma lor.



Dar pe loc ea schimbă glasul
Și silește zîmbet plin,
Căci aude pas vecin ;
Bate-n casă șase ceasul,
Cînd s-oprește-n tindă pasul :
Lîngă fata tinerea,
             Mă-sa vine.
Și-o întreabă cu suspine :
-,,Ce-i cu tine, draga mea ? !''.



-,,Nu-i nimic ! răspunde fata,
Mamă dragă, nu-i nimic !
Pentru dragosti de voinic,
Gata-i sapa și lopata
Și făcliile stau gata,
Căci o jale-ncetișor
Îmi tot vine ; negru dor
               Îmi tot vine
Și gîndesc cum c-ar fi bine,
Mamă dragă, eu să mor !''



Fata zice și zîmbește,
Mă-sa greu a tresărit :
-,,Vai de mine ! Ce-ai grăit ?
Draga mamei, ce-ți lipsește ?
Taci, că vraja te pîndește
Cu păcat, de capul tău
Să se lege ; cu ceas-rău
                Să se lege ;
Nu-l chema, că te-nțelege !
Ne ferească Dumnezeu !''




-,,Ceasul-rău - fata suspină -
Unde-i, mamă, ceasul-rău ?
Bun și drept e Dumnezeu,
Dar la toate-s eu de vină !''
Zice Nina și deșdină
Din băiatul păr buclat
Roze două ; a sfărmat
               Roze două,
Și-n potop întreg de rouă
Ochii ei i s-au scăldat.



-,,Oh, tu știi de bună seamă,
Că din suflet îl iubesc
Și tu știi că pătimesc
Pentru Sandru, dragă mamă !
Cît de cu iubiri mă cheamă
Sufletul, să mi-l fac steag
Pentru Sandru : cîte trag
                 Pentru Sandru !
El abia-i un copilandru,
Vai, dar cît îmi e de drag !



Cînd în sat pornește hora,
El mă jură p-un inel,
Să-mi țin ochii tot la el -
Și, ca fratele și sora,
Noi în ciuda tuturora
Stăm cu glume, rîzători
Pînă-n noapte ; și din zori
Pînă-n noapte,
Purtăm vorbe tot în șoapte -
Nu mi-l las, să mă omori !



Vai, ș-aseară în șezătoare
El de mine s-a ferit,
Mamă ! Parcă-i otrăvit,
Ori drăguță alta are !
Tot rîdea cu fiecare,
Numai mie nu-mi rîdea
Vesel dînsul ; povestea
                Vesel dînsul,
Pe cînd mie-n taină plînsul
Brîu din inimă-mi rupea.



Tot așa o seară-ntreagă
Numai cu străine-a stat
Și făcea cu ele sfat, -
Și da semne să-nțeleagă
Că lui Nina nu i-e dragă !
Iar eu, mamă, suspinînd
Stam pe laiț ; tremurînd
              Stam pe laiț,
Mai la foc, mai la opaiț
Ochilor de lucru dînd.



Dar dușmancele-s, măicuță,
Tot dușmance cum văd eu ;
Căci șsiind năcazul meu,
Mi-a zis Fira lui Sulcină :
...Ce ți-ai pus de gînd tu, Nină ?
Poate-n rîs te-a supărat
Sandru doară ? te-a lăsat
                     Sandru doară ?
De, dar taci tu, surioară,
Că mai sînt feciori în sat...



Oh, și Sandru, Doamne sfinte !
El care de alte dăți,
Ar fi smicurit bucăți
P-acel om cu-așa cuvinte,
Tot rîdea ca scos din minte,
Și-n batjocură privea
Lung la mine ; ochi ținea
                  Lung la mine
Și cotind fete străine,
Pricina de rîs făcea.




Mamă, pentru ce se ține
Sandru chiar așa-nținat ?
Știu că nu-i el de-mpărat !
De ce-și bate jot de mină ?
Dacă-i place oarecine,
Mai frumoasă de-a dorit,
Las' să-i placă ; de-i orbit
                  Las' să-i placă,
Dar, de-am fost fată săracă,
Pentru ce m-a amăgit ?




Așa-i mamă, oare-n țară,
Tot așa-i în orice loc ?
Dragostea-i numai de joc ?
Sînt sătulă de joc dară !''
Și plîngea cu jale-amară
Și ținea privirea-n jos
Tot întruna ; dureros
                  Tot întruna
Vărsa lacrimi, cînd luna
Răsărea de dup-un dos.



-,,Bată-l crucea, că s-arată !
Vai de mine ! ceasul-rău !
Ne ferească Dumnezeu !''
Strigă mă-sa-nspăimîntată,
Și privește lung la fată,
Lung, căci fata-ngălbenea
Tot mai tare ;
Pumnii ; mă-sa-n rugare
Pe toți sfinții miluia.



Dar copila hohotește ;
Lasă caier, lasă fus.
Veselă s-aruncă-n sus
Și tot cîntă și horește
Și la mă-sa lung privește.
-,,Hei pe mine m-au hrănit
Ceasuri-rele ; m-au iubit
                Ceasuri-rele...''
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Pentru doruri tinerele,
Multe fete-au-nebunit !



                                                                                  13 iunie 1888