Poezia Undrea de Ion Pillat

UNDREA



De ieri albine albe pe via ta roiesc -
Toți prunii și toți merii în iarnă înfloresc.


Petalele cu aripi de gheață cad domoale
Pe un covor mai moale ca iarba cea mai moale.


S-au șters din fața țării ți drumuri, și poteci -
Stă Argeșu-n zăvoaie cu tălpile lui reci


Și nu cutează moșul pe prund măcar un pas.
Izvoarele cu barba în țurțuri au rămas,


Și strașină făcîndu-și la ochi cu palma mînii,
Tot căutînd cărarea, stă cumpăna fîntînii.


Auzi întîi un zgomot, apoi - deodată - clar
Ca picături de ploaie pe-o apă de cleștar.


Sînt clopoțeii sănii : ascultă-i bine cum
O flamură de sunet îți flutură pe drum.


Aproape, mai aproape, sub deal, la deal, pe deal,
Îți sună la ureche o toacă de metal...


Dar în odaia cramei cu focul în cămin,
Aduci pentru prieteni urciorul cel mai plin.


Te-așezi cu ei la masă, citești și procitești
Și vinul vechi, și vinul mai nou ce-l pritocești.


Butucii ard în sobă cu trosnet și scîntei.
Din rodul viei tale ești bucuros să bei -


Cucernic pentru oaspeți ridici cîte-o bărdacă,
Pe frații-n poezie nu-i uiți cu cana seacă.


Și, ca poet al viei, sebîndu-i sfîntul hram,
Închini pentru Horațiu, Virgil, și Francis Jammes.