Poezia Adormind de Ion Pillat

ADORMIND



Ți-ai dezbrăcat de haine ca de-o coajă
Migdala trupului cu gust amar,
Și patul jos ca valul de pe plajă
Primește alb neprețuitul dar.



Răcoarea inului îți dă o tremurare
Ușoară, ca o boare peste iaz.
Pleoape se lasă. Cu mirare
Îți recunosc un alt al tău obraz.



O clipă tai cu mîna moartă valul
Imaginar la țărmul rătăcit,
Înotătoare părăsindu-ți malul
Cu puf ușor de perini vătuit.




Dar ape moi în juru-ți parcă sună
În zvonul surd cu legănări de somn.
Alunecă... Ascultă... Te adună
Pe alt tărîm, supusă altui Domn.



Tot trupul mlădios te părăsește
Și mîinile legate pînă-n zori.
Ce singură îmi stai, copilărește,
Din vîrf de frunte pînă la picior !



Înlănțuito, ce privești ? Și unde
Liane, vise, o păstrați de-acum ?
Zadarnic. Mîine n-o să-mi poți răspunde,
Statuie, răsărind din țări de fum.