Poezia Hanul cu Rîndunici de Ion Pillat

HANUL CU RÎNDUNICI


Colo-n umbra nucului
Stă din vremea turcului,
Leagănul urzicilor,
Hanul rîndunicilor.



Han vestit la drum de țară, han cu strașina afară,
Vechi de cînd e lumea - spun
Cărăușii cu chervanul care pe vremi își lăsau banul
Pe-o bărdacă de vin bun.



Stai de-acum cu mușchi pe șiță, cu pridvorul prins de viță,
Cu păianjeni în gîrlici.
Intră slobod, ies pe ușă, ca o rază jucăușă,
Miile de rîndunici.




Te-a uitat de o viață drumul, nu mai suie seara fumul
Hornului pe-ntins hor,
Carele n-o să le cearnă, cum vin grele din povarnă,
Primitorul tău umbrar.




Surugiii de-a călare n-o să-ți bea în drumul mare
Țuica de-aur și nicicînd
Pe haiducii lați în spete, lăutari pe îndelete,
N-o să-i mai auzi cîntînd.




Han uitat la drum de țară, han cu ștreașina afară,
Han pustiu și părăsit,
Dacă nimeni nu coboară în cerdacul de-odinioară -
Eu la tine am venit




Ca să-mi fii, han vechi, tovarăș, ca s-adorm la vatră iarăși,
Să mă scol în zori aici...
Soare, pretutindeni soare : nici un om, dar prind să zboare
Pînă-n suflet rîndunici.