Poezia Într-un Județ de Tudor Arghezi

ÎNTR-UN JUDEȚ



Într-un județ de miazănoapte,
Din sat în sat, din zvon, din șoapte,
Se știe că ș-au rupt genunchii,
Pînă la groapă, tații, frații, unchii,
Și verii, și cumnații, și nepoții.
Toți au murit, cu toții.
Nu mai e bun niciun bărbat
În niciun sat.
Vre un unchiaș, ici-colea, un nebun,
Mai șchioapătă-n vre un cătun,
Cătrobăind pe drumuri, pe șosele,
După coceni, după surcele,
Domniță și duduie.
El ar mînca și baligă, și nu e.
Cîinii schilozi așteaptă-n drum,
Scămoși în ceața ca de fum,
Să vie-acasă cine nu mai vine.
Și ține vîntul și războiul ține !
Dar nu e voie de-asta
Să stea de vorbă maica, surorile, nevasta,
Și nu e voie nici să te gîndești,
Că ori iscoadă ori vîndut ești.
Domnii cu căși de geam, din București,
Sînt bucuroști, pe un' te duci,
Că țara s-a umplut de cruci.