Poezia Apus de Octavian Goga

APUS



Duminecă. Nu-i nimeni pe alee,
Și-n împietrită pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.




Muiat în blînda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roșii curcubeie
Se frîng pe-o albă cruce sepulcrală.




Apune-apoi... Lin, una cîte una,
Vin umbrele peste copaci să cadă,
Pîn' ce tîrziu, din lac răsare luna.




Lumina-i rece scaldă palmierii,
Cînd noi, ca doi eroi dintr-o baladă,
Sorbim imensul cîntec al tăcerii...