Poezia Katlsbad de Octavian Goga

KARLSBAD



Sunt fără număr, mutre somnolente
De ambe sexe, valuri nesfîrșite
Trec spre izvor, stomacuri obosite
Din cele cinci diverse continente.




Par un cavou arcadele boltite
Subt ziduri sure, reci, indiferențe,
Cînd dintru-un colț răsună-n vagi accente
Un vals Strauss cu note gîlgîite...




Așa pe rînd mulțimile s-adună...
Pe urma lor și pasul meu s-abate,
Da ! Iată-l plin paharul meu cu apă...




Încep să-l beau, și liniștea mea gravă
Schițează parcă gestul lui Socrate
Cînd a sorbit din cupa de otravă !